spirit_de_turma

inca de pe vremea copilariei mele aveam o sete de afirmare prosteasca. asta pentru ca mai toti de varsta mea aveau cate ceva "special", ba o gaura in limba, ba niste suvitze de o culoare tzipatoare, lentile de contact si bineinteles haine care le dezvaluiau usor personalitatea ..
am trecut prin multe faze...prima a fost aia in care imi doream nespus de mult sa am un pierce...!
avand o relatie mai mult decat foarte deschisa cu ai mei parinti, merg la tatal meu si ii cer sfatul referitor la problema ce adanc ma macina, zicandu-i:"tata, stii, vreau sa-mi fac un pierce!" la care tata:"ce? ce vrei?mai zi o data ca nu cred ca am inteles... ce e ala?" ii explic eu care cum sta treaba, ca e ca un fel de cercel, dar care nu se face in ureche asa ca toata lumea, ci prin diferite parti ale corpului care de care mai speciale, sa fii mai diferit... incearca tata sa asimileze fluxul de informatie pe care i l-am furnizat si nu dupa mult timp are o revelatie. nu a zis ca NU ma lasa sau ca DA am voie sa-l fac... mi-a raspus doar cu o intrebare: "de ce iti trebuie tie taticule un pierce; nu ai tu destule gauri ce-ti mai trebuie una in plus?" recunoasc, a reusit sa-mi inchida gura, nu multi fac asta... asa mi-a potolit si setea de afirmare, sa zicem ca m-a lecuit de dorinta de a avea un pierce!
la scurt timp, imi dezvalui alta placere.. si anume incaltarile de firma...
eu aveam din aia romanesti, BIT se chemau, aratau ca niste senile in picioarele mele. mi cumparase mama prin clasa a 5-a ca erau de piele si era sigura 100% ca am sa-i pastrez ceva vreme. asa a si fost, i-am pastrat cu sfintzenie pana in a 8-a... ai naibii nu se rupsesera deloc, dar slava cerului erau mai mult decat demodati si usor incomozi ca imi crescuse ceva picioru'... ei bine, sub acest pretext ma duc iar la tata, el fiind un fel de mentor al meu si cel mai destept om pe care il cunosc, si ii zic: "mah tata, vreau si eu alte incaltzari ca nu se mai poate cu astia, mai toti colegii mei au evoluat, vreau si eu ceva nou si frumos!"... se uita tata la mine, incearca sa inteleaga care-mi e dorinta si imi zice:"taticule, ce vrei tu nu contest ca nu e important, dar pentru tine, uite-te in jur si ai sa vezi ca multi nu au picioare sa incalte o chestii exact ca ale tale!... uite-te si ai sa vezi tu cum dorintele tale se vor schimba"
ei bine,spiritu' de turma nu te face mai special ci doar "asemanator cu ei"... important e sa nu-ti doresti niciodata sa fii comun ca e si cutarica la fel si ca ala nah, e vazut bine in societate... am un citat preferat: "DARE TO BE DIFERENT!"