chilotii_de_celofan!!!

facand o usoara incursiune in trecut, am binevoit sa-mi amintesc de anumite momente mai "speciale" ale copilariei mele... dupa cum bine stiti, noi cei care ne-am nascut pana in anii '90 nu ne-am bucurat si nu am experimentat toate inventiile pentru micii sugari.... pacat.... DAAAAR! am avut si noi trairile noastre fie ele frumoase sau nu.... ei bine.. eu despre asta intentionez sa vorbesc acum.... .... cu ceva vreme in urma am avut un flashback , cu ajutorul mamei bineinteles, cu si despre copilaria mea... mi-a amintit cum am cazut cu damigeana la prima mea incercare de a face primii pasi, cum am luat prima cazatura in cap si nu in ultimul rand mi-a amintit cat de fericita era cand mi-a cumparat prima mea pereche de chiloti de celofan... doamne cu cata fericire povestea! (mda... nu m-a mintit ca i-am gasit intr-un sertar, erau pusi la pastrare cu gandul ca intr-o buna zi sigur vor mai fii folositi de cineva, ca vb aia nu stii ce vremuri ne asteapta)... si cum spuneam, chiloti de celofan.... da, eu, am avut asa ceva.... parca-i vad erau albastrii, dintr-un material dur si bineinteles scoteau un sunet rar intalnit in momentul in care ii atingeai, o frumusete... pentru ca pe vremea aia nu exista pampers, si pentru ca era nevoie ca pantalonii sa fie si ei salvati intr-un anume fel, existau chilotii de celofan.... eu doar imi imaginam cat de "comod" era cand ii aveam pe mine... va dati seama ce sunete scoteau cand faceam 2-3 pasi.... ... recunosc ca nu m-am nascut atat de inteligenta incat sa nu fac pe mine, dar eram usor emotiva si asta se simtea in pantaloni, oricum noroc cu mama ca a fost desteapta si a incercat sa-mi spele rusinea. tocmai de aia as vea sa numesc acesti chiloti, "chilotii vietii mele" pentru ca au contribuit enorm la salvarea tuturor perechilor de pantaloni pe care ii aveam si implicit la educarea scaparilor mele fiziologice! :D