Gesturi_cu_riduri!

nu stiu cati dintre noi stim sa ne apreciem parintii in adevaratul sens al cuvantului... nu stiu cati isi dau seama ca desi mama tipa ,ca am facut un lucru gresit, nu o face doar ca ii place sa tipe ci doar sa corecteze pentru ca data viitoare sa nu se mai intample.

eu una, am momente cand ma simt ca o nesimtita si din pacate, parintii mei simt "nesimtenia" mea, dar nu pot lua nici o atitudine, pentru ca sunt fetita lor orice s-ar intampla... sa dau un exemplu de nesimtire : se intampla ca de foarte multe ori sa am nevoie de bani si atunci, sunt exact ca o pisicuta care are nevoie de o mangaiere blanda si luuuunga, ei bine, dar cand ii primesc.. sunt ca un leu in cusca ca doar obiectivul a fost in totalitate atins si uit de gesturile afective.... grav e ca realizez toate astea... nu incerc sa caut scuze, sa spun ca asa suntem noi tinerii, ca traim intr-o societate care te schimba vrei nu vrei si ca te "ajuta" sa uiti ca trebuie sa fii responsabil, sa respecti ceea ce ai langa tine, sa fii amabil si sa nu-ti fie rusine sa apreciezi gesturile dragastoase ale mamei fie ele si pe strada.... repet, nu incerc sa ma scuz, dar stiu ca asta se poate corecta cu vointa...

am ajuns la concluzia ca nu stiu sa-mi arat dragostea parintilor mei cand am citit blogulfotografic, sau ma rog, jurnalul lui Phillip Toledano : http://www.dayswithmyfather.com/ ... extraordinar!

mi-am dat seama cat e de important e sa apreciezi fiecare etapa a vietii petrecuta cu ai tai, cat de minunat e sa le spui in fiecare zi cat de mult ii iubesti si sa le multumesti ca te-au crescut intr-un mediu atat de minunat... exact asta mi s-a intamplat si mie....

poate ca nu eram in stare sa imi fac un blog si sa scriu cuvinte intr-o ordine care sa aiba si o anumita logica, daca nu il aveam model pe tata care pur si simplu ma frapeaza ori de cate ori tine un discurs. e atat de coerent, la obiect si atat de destept incat m-a facut sa-mi doresc ca atunci cand voi fii mare sa fiu mai sus ca el..... si bineinteles poate ca nu eram atat de respectoasa si nici nu-mi pasa absolut deloc de cei din jur, daca mama nu avea grija sa-mi dea o educatie extraordinar de riguroasa desi relatia dintre noi doua se baza (si se bazeaza) pe prietenie. niciodata nu mi-a ascuns nimic. a stiut sa dozeze informatia astfel incat intr-un final, am ajuns sa discutam despre orice, absolut orice...

stiu ca datorita lor gandirea mea este extraordinar de matura, asta pentru ca intotdeauna mi-au dat libertatea de a alege. niciodata nu mi s-a interzis nimic. doar imi ziceau :"cristina, noi te intelegem ca vrei sa mergi acolo si nu-ti interzicem nimic, dar acolo se intampla o gramada de lucruri nu tocmai placute.... e dreptul tau sa mergi sa vezi cum e"... poate ca din prima nu le dadeam dreptate ca mereu mi-a placut sa ma lovesc singura de zid si tocmai de aia mergeam, dar cand ajungeam acasa concluziile mele erau aceleasi cu ale lor.

nu stiu cand i-ai spus tu ultima data mamei tale cat de mult o iubesti sau cand ai dat tatalui tau o imbratisare calduroasa, dar eu stiu sigur ca s-a intamplat demult... tocmai de aceea, de azi inainte imi voi schimba atitudinea. nu stiu daca Phillip Toledano a contribuit la aceasta decizie, cert e ca a deschis in mine adevaratul sentiment, cel pe care eu il credeam deja deschis....

imi iubesc enorm parintii si am sa le arat asta in fiecare zi!