traim intr-o lume trista... asta am observat in ultima vreme... merg pe strada si rar mai vad zambete, rar vad copii carora sa le placa sa infulece o punga de pufuleti sau oameni cu fetze senine care sa transmita voiosie si bucurie.
de ce??pentru ca nu mai exista prea multe lucruri care sa ne faca fericiti. am pierdut antrenamentul in a zambi. totul mi se pare gri, trist, parca toti oamenii sunt incarcati cu probleme care mai de care mai importate sau nu si se lasa influentati de orice dificultate pe care o intalnesc in drum.
prima data cand am decis sa incep sa scriu pe un blog, n-am avut decat un singur motiv care ulterior am descoperit ca a devenit descrierea principala a blogului: "resursa de fun", sa fiu "resursa de fun". am vrut ca prin toate intamplarile mele cotidiene, atat cele amuzante cat si cele triste, sa smulg, celor care citesc ce scriu, un mic zambet.... am ales sa prezint intamplarile asa cum le vad si cum le-as povesti daca am fi purtat un dialog direct, ca fiind amuzante :)
marturisesc ca tot timpul am primit comentarii sau "pareri destepte", cum imi place sa le spun in prezent, care aparent pareau dezarmante, si care nu vroiau decat sa-mi demoleze obiectivul.. sa incetez sa ii mai fac pe oameni sa zambeasca, dar n-au reusit! pentru ca am inteles ca aceste "pareri destepte" erau spuse tot de oameni tristi care deja nu se mai puteau lasa sensibilizati de nici o glumitza nevinovata.
asa ca am continuat sa scriu, chiar daca nu am avut tot timpul subiecte atractive si amuzante, n-am incetat!!!. o faceam chiar si pentru mine, sa ma descarc si sa-mi umplu timpul cu o activitate "solicitanta"...
azi am ajuns la postul cu numarul 52, care reprezinta o munca extrem de placuta. vreau astfel sa impartasesc cu voi sentimentul de mandrie ca am putut sa fac fata tuturor rautatilor si tuturor bucuriilor produse de acest blog insignifiant.
va multumesc pentru toate "parerile destepte" pe care mi le-ati impartasit si care m-au ajutat sa cred ca.... nu scriu degeaba si ca provoc zambete, fie ele si sensibile!!! :*
2 comentarii:
un zambet nu costa nimik, dar ofera mult. fara sa te cunosc ai reusit sa imi smulgi cate un zambet si sa reactivezi ceva in mine( copilarie, bile de rulment;))...si fara sa vrei m-ai impins spre a continua sa scriu,,,mi-ai dat curaj...pentru unii ar fi lucruri nesemnificative dar pentru mine lucrurile mici fac diferenta...si pentru toate iti multumesc si sper sa-ti pot oferi si eu macar un zambet:)
Ai mare dreptate. Lumea e din ce in ce mai trista si nu spun asta ca si cum eu n-as face parte din categoria asta. Recunosc ca problemele mi-au afectat stilul de viata si modul de a fi. Daca intr-adevar reusesti pe alocuri sa starnesti cate un zambet, eu am sa iti citesc blogul in continuare(abia l-am descoperit). Eu am unu mai serios asa(si proaspat, pe deasupra. n-are nici macar o luna)...;))..poti sa te uiti si sa-ti dai cu parerea http://ranetealexandru.wordpress.com/ . Toate cele bune!
Trimiteți un comentariu