azi e miercuri. ziua in care am seminar de engleza, dar peste care sar de vreo 3 saptamani incoace ca domnisoara profesoara de 76 de ani este anti - derdelus si vesnic gripata de porcina... asa ca stau in casa; anca e la serviciu, iar celelalte gagici ale grupului, Cris si Geo, s-au hotarat sa petreaca sarbatorile de anu' asta in indepartata America... asa ca altceva mai bun de facut, n-am! stau, ca o necivilizata, intr-o pozitie comoda si butonez masiv minunata telecomanda, fara a uita de messenger inainte de orice altceva. :)
toate ca toate, dar statu' asta nu duce la nimic bun pentru ca sunt bombardata pentru a 5-a oara cu acelasi gen de intrebari: "ce cadouri iei la ai tai anu' asta?"
nu stiu de ce, dar de fiecare data, ma buseste rasu'. oare mama s-ar simti mandra sa primeasca un cadou de la mine, cumparat tot cu banii ei? :))... cred ca nu... cu siguranta mi-ar raspunde, "de ce ai cheltuit banii inutil?", asta fara sa specifice cui ii apartineau initial.
oare tata s-ar arata incantat de darul de sub brad, pe care ar scrie numele lui fara sa faca mai intai exercitii de memorie sa-si aminteasca ziua cand si l-a cumparat?! bineinteles ca nu.
deci eu nu-mi mai pot atribui gesturi la care n-am contribuit financiar.
anu' trecut lucrurile stateau altfel, aveam salariu, pac pac si am putut sa fac cadouri pe masura banilor castigati.
anu' asta lucrurile stau cat se poate de uratel. statutul meu de mic intreprinzator inca nu mi-a adus nici un profit... mai astept inca putin si cu siguranta de Craciunul viitor voi avea resurse financiare proprii sa fac cadouri pentru fiecare membru al familiei, dar pana atunci... imi astept cadourile, fara sa intorc gestu' nimanui! :))... uuuu and it feels so good! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu