happy people :)

azi pentru ca m-am trezit cu o stare de spirit perfect minunata, am zis sa colorez blogu cu o parte din zambetele si ranjetele din colectia mea de poze cu "oameni fericiti". bineinteles inainte de toate am primit acceptul lor sa le fac publice asta ca sa nu cumva sa iscam vre-un scandal inutil.
pozele sunt, sa zicem, desprinse din starea mea de spirit actuala. enjoy! ;;)

AAAAAAAAKk/3_Lp2pkOoK4/s320/8918_156364493722_758078722_2927142_1962727_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454710322682668786" />

cele rele sa se spele... cele bune sa s-adune!

este pentru prima data cand am sa vorbesc direct despre un incident in care am fost pe post de "victima", asta pentru ca nu am considerat ca e necesar, aici nu vorbim despre lucruile neplacute, din contra... am mai zis ceva de "menirea blog-ului", ma rog... si poate ca nu vorbeam daca nu realizam azi ca intotdeauna faptele bune sunt rasplatite atata vreme cand le faci fara sa ai nici cea mai mica ezitare sau cel mai mic regret... poate ca si starea mea actuala, de bine, e un motiv in plus sa vorbesc despre el (incidentu'); cica ajuta la "eliberare"... sa vedem!
undeva prin octombrie m-am dus la calarasi in week-end, chiar nu-mi mai amintesc motivul, dar cu siguranta este cel mai putin important. fiind acasa, s-a intamplat sa am putina treaba la un orange shop din oras. pentru ca mai nou pana si acolo s-au inmultit masinile mai ceva ca ciupercile dupa ploaie, neavand unde sa-mi parchez masina,pe Geta ( ca asa o cheama), am lasat-o pentru 2 minute (ca atat preconizam ca o sa intarzii) pe avarii paralela cu alte masini.
bineinteles dupa ce mi-am terminat treaba, pac la masina sa plec. cand colo un "domn" cam pe la 40 si ceva de ani zbiera si injura in plina strada mai ceva ca un descreierat in camasa de forta de la sapunari. credeam ca nu suntem din aceeasi poveste, cand colo, de unde!?, mie imi erau adresate toate... erau din alea din categoria: "fa!", "sa-mi bag...", "proasto", "hartanito" (cunoscatorii sunt in tema, tocmai de aceea nu consider ca mai este necesar sa le mai citez)... toate astea pentru simplu' fapt ca ii blocasem masina, pentru 2 minute.
bineinteles ca dupa ce mi-a facut un "renume" in mijloc de interectie, cum ar veni, dintr-o data striga: "vino ba ca a venit asta. hai repede!"
nici nu apuc sa-mi intorc capu' in directia in care tipa descreieratu' ca cineva imi deschide portiera la masina si imi trage un minunat pumn in gura de a reusit sa-mi sparga buza pe interior si sa-mi invineteasca falca dupa care a plecat in tromba fara sa afiseze vreo urma de regret, eventual a mai adaugat niste injuraturi dupa ce mi-a trantit usa la masina atat de tare incat am crezut ca mi-a spart geamu' ... imi amintesc doar ca imi simteam capu' ca un dovleac clocit.
dand dovada de o prezenta de spirit ce m-a socat pana si pe mine (ca aveam ochii inecati in lacrimi si pur si simplu nu vedeam absolut nimic) am reusit sa-i iau repede nr de la masina... l-am sunat repede pe "sefu' suprem" (tata) sa-l informez de situatie si a venit cu o idee geniala, pe langa cea existenta deja in care era dispus sa il cioparteasca si sa-l faca tochitura pentru Craciun, a zis sa mergem imediat sa ii facem dosar penal. zis si facut.
am aflat ulterior ca "domnul" ce m-a lovit are nici mai mult nici mai putin de 70 de ani si ca a fost un mare "om" important in cei multi ani ai vietii.
unde vreau sa ajung?
dupa ce a fost instiintat si "dumnealui" ca ii figureaza numele pe un minunat dosar penal pe mai are putin si o sa se afle pe rol, a decis sa ma caute... culmea exasperant de spasit si de agasant... ieri m-a sunat din nou si am decis ca nu are rost sa mai taraganam situatia atat si sa-l iert :); ca desi sunt al 9782372832-lea caz de agresivitate din partea unui barbat, nu va schimba cu nimic faptul de a lasa sa mearga mai departe dosaru', alte femei vor fi in continuare ciomagite de netrebnici.
nu stiu daca i-am dat vreo lectie sau daca l-am pus macar pe ganduri, prea putin ma intereseaza aspectu' asta, sunt multumita doar de un singur lucru: pentru ca am decis sa-mi retrag acuzatiile, mi s-a intors "fapta buna" cum ar veni. am obtinut cel mai perfect loc de practica pe care puteam sa-l obtin in toata viata mea: Saatchi & Saatchi!
asa ca... duca-se toate repercusiunile lasate de pumn si duca-se toate lucrurile urate ce le-a tras dupa el!... the future's bright! :D

Ajutor!

credeam ca azi o sa ma trezesc cu creierii limpezi. se pare ca m-am inselat! si firar ea de inselare ca pune stapanire pe mine. in ultima vreme am niste dimineti atat de previzibile incat incep sa ma infioare. este a 53-a dimineata din viata mea in care am aceeasi neliniste si aceleasi mormane de semne de intrebare de stau sa-mi cada in cap si poate eventual sa-l crape o data pentru totdeauna, ca poate scap de "apasare".
unde-i carenta intelecuala? vine imediat si explicatia.
facand un calcul amanuntit am constatat ca din ultimile doua luni din viata mi-am petrecut 1072 de ore gandindu-ma la viitorul meu. ma simt intr-o perioada in care predomina o maaare incertitudine.
ma apropii cu pasi repezi de 22 de ani si constat ca incep sa scap treptat de anii copilariei si de indiferenta si in schimb capat, griji, responsabilitati, decizii de luat de una singura ce imi pot schimba sau nu viitorul (sigur, sub atenta supraveghere a celor mari - parintii mei, in cazul de fata, dar care nu pot favoriza in nici un fel situatia ca deh, n-au avut ce face si cred ca mi-au bagat discernamant si putere de decizie pana si in cele mai ascunse locuri, ca sa nu le spun pe de-a dreptu').
ma gandesc ca in curand o sa fiu proaspat licentiata, ca va trebui sa incep imediat un master, ca sa pot echivala studiile-mi universitare cu ceva ce suna a "elita" nu cu o posibila "postliceala"... si ce crezi? ma simt o inapta, o inutila... "una buena para nada" (cum ar spune dona barbara din telenovela cu acelasi nume :| ). nici macar nu ma vad angajata si facand parte zilnic din rutina corporatista absolut deloc. am un spirit prea creativ ce tipa ca vrea sa fie exploatat la maximum.
stiu ca poate exagerez, dar serios ca ma gandesc destul de serios la problematica. neavand absolut deloc experienta si nefiind catusi de putin prinsa in miliardele de teorii intr-ale marketingului, momentan nu ma vad facand nimic.
am si karma "buna" se pare; mai ales anu' asta in care absolv in plina criza economica ce aduce dupa sine automat si stoparea ofertei pentru locurile de munca.
na cristino. descurca-te!
mi se pare ca traiesc un cosmar. ca trec prin cea mai grea perioada a vietii mele. perioada in care tre' sa-mi decid singura viitorul, sa castig singura banii mei, sa fiu raspunzatoare pentru faptele mele, fie ele bune sau rele.
daca la 16 ani poate ca aveam alta viziune asupra vietii, gen "hai sa ma treaca stanciu la romana" sau "doamne ajuta sa o prind pe david azi la chimie in toane relatriv bune", la 21 ma simt atat de impovarata cu o gramada de ganduri carora simt ca nu le mai pot face fata cu atat mai putin sa lucrez intens sa le transform in realitate.
nu stiu, dar e al naibi de greu sa hotarasc singura ce trebuie sa fac cu viata mea! heeeeeeelp!!!!!

perfectiunea "perfecta"

cu riscul de a ma repeta, iata ca revin la vesnicul subiect al femeilor: barbatii. de cateva seri, stau la claca cu prietenele mele si barfim barbatii sau visand la perfectiunea masculina, nu inainte de a mentiona ca suntem inconjurate de praji, sos de vanilie, granini si alte alimente "caloricoase" care cu siguranta nu aduc nici un beneficiu, mai ales in cucerirea imediata a ochilor sexului opus ce se dovedeste pe zi ce trece mai atras de silfide, somaleze sau scheleti, cu parul lung eventual :)
totul pleaca, evident de la marele self-esteem pe care ni-l purtam si la care nu putem renunta neam, si aici amintesc: "noi care suntem atat de perfecte: inteligente, frumoase, amuzante, politicoase, sociabile, comunicative"... "tocmai noi care reprezentam perfectiunea "perfecta", nu gasim si noi unu' pe masura noastra. :))
banuiesc ca inevitabil vine intrebarea: "care e masura voastra?".. nici o problema, avem raspunsul imediat: "inalt, frumos, inteligent, om de afaceri - daca se poate, rolex care sa propage razele soarelui in parbrizul de la bentley, aston martin, lamborghini si al tuturor celorlalte "animale" cu roti din posesia personala, brunet, cu un zambet perfect albit la dentist (gen, un colt al gurii usor spre ochiu' stang, de preferat), chiar daca asta ar insemna o pierdere grava si imediata a smaltului dintilor [stiti vorba aia, "frumusetea cere sacrificii"(adaptata putin)], incantator, care sa faca o poveste din creanga (cheala) de cires pe care ti-o aduce, spunand asa sharmant: "ti-am adus creanga pur si simplu pentru ca tu esti floarea de pe ea", sa te cucereasca numai privindu-te in ochi si pe care sa-l inebuneasca zambetul tau... s.a.m.d".... si gata m-am ciupit singura... asa ceva nu exista.
ciudat, pana si noi suntem constiente de asta si totusi suntem perseverente. avem voie sa visam. sa ne imaginam ca exista cineva acolo pentru noi care sa indeplineasca toate cele "cateva" pretentii mai sus mentionate...
evident ca am glumit, nu suntem atat de retardate incat sa fim atat de absurde si sa aspiram la niste "calitati" atat de superficiale :). prototipurile si idealurile masculine nu sunt nimic altceva decat o frumoasa conditionare a mintii.
de ce sa mint sa spun ca da!, il vreau inalt, brunet, inteligent si manierat? nu-i asa. as fi ipocrita sa nu recunosc ca exista sanse mari sa ma dea pe spate unu' cat mine, cu dreaduri, caruia sa-i placa sa strabata orasu' la picior si pe care pur si simplu sa-l apuce mancarimile de la alergie numai cand ar auzi cuvantul "mall", daaaar care sa aibe un simt al umorului pur si simplu fascinant si o gesticulatie perfecta, pentru care sa am o placere nebuna sa-l cadorisesc in fiecare zi cu un tub de Kiltox, pentru dreaduri ca sa mai scape de musuroiu' de molii capilare. :)
pur si simplu nu ma dau la o parte de la asemenea posibilitati, dar pur si simplu inca nu am aptitudini de prezicatoare ca sa-mi pot vedea singura viitorul. :)
asa ca incercand sa ajungem la o concluzie toate 4... ce credeti? n-am reusit... asta pentru ca perfectiunea nu exista si nici noi nu stim ce ne dorim, ce ne completeaza, ce ne lipseste sau ce ne-ar intregi perfect.
pana data viitoare va las in pom.. si pomul in aer. exact asa cum suntem si noi. keep in touch daca se intrevad noi concluzii (desi, intre noi fie vorba, nu cred ca vor fi)

ma inclin!

o parere.

pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.... sau nu?!
cred ca 4 din ultimele mele 6 postari incep cu aceeasi idee. aceea ca m-am puturosit si ca mi-am abandonat serios blog-ul. nu mai am scuze de genul,"n-am avut timp", "am facut alte lucruri destul de solicitante" sau "scriu la licenta", etc. in nici un caz! pur si simplu recunosc ca totul se traduce: "lipsa de idei". si am o perfecta degajare in a recunoaste asta. abia acum costat ca nu's asa de inteligenta, incat sa gasesc lururi noi de scris pe blog, in fiecare zi. deci nu sunt. poate ca blogu' nu este pentru mine. poate ca e prea complex ca eu sa pot tine pasu' cu el. eh, si aici intervine, perseverenta. si fix despre asta as vrea sa vorbesc astazi. despre acea perseverenta, ce te provoaca sa te comporti ca un "necunoscut" cunoscut doar ca sa-ti traiesti viata la intensitate maxima.
fix despre ea as vrea sa scriu azi. stiu ca nu are nici o legatura cu introducerea, dar nah, nu mi-am scris ideile inainte pe-o foaie, pur si simplu, au venit pe parcurs... revenim.
nu's eu initiatoarea "pudismului" la 21 de ani, dar nici sa-ti pui cenusa-n cap doar ca sa epatezi, sa retraiesti timpurile de mult apuse sau sa te faci "remarcat" prin tot felul de cacanarii.
bucurestiul este, dupa parerea mea, cea mai mare incercare pentru noi cei din provincie. pentru noi, cei care provenim dintr-un oras mic, cum ar fi orasul meu de exemplu, Calarasi. un oras in care toata lumea se cunoaste cu toata fumea, lipsit de posibilitati, unde iesirile, de orice natura iti sunt ingradite, pentru ca risti sa te vada un cunoscut si sa instiinteze imediat parintii si etc.
de ce asociez bucurestiul cu o incercare? pai pentru ca aici ti se intinde pur si simplu o tava cu tot felul de ispite si incercari in fata carora esti silit sa rezisti, sau nu :).
eu am o personalitate prea puternica sa ma las influentata de toate ispitele astea, dar se pare ca nu toata lumea e ca mine. si imi pare rau cand vad ca de fapt nu mai cunosc pe nimeni. n-as vrea sa fiu prea explicita, dar penru prima data in viata mea m-am simtit absenta si inexistenta intre atatia cunoscuti. e cel mai oribil sentiment sa constati dupa ceva timp ca de fapt nu ai nimic in comun cu cei cu care ai petrecut atata timp din viata ta. ma rog, cica polii opusi se atrag si se completeaza. ma indoiesc. polii opusi se distanteaza si se separa si fiecare merge pe drumul pe care si-l alege.
imi pare rau, dar chiar ma simt complet absenta pe langa atata lume pe care chiar credeam ca o cunosc, doar pentru simplu fapt ca in fiecare ora, zi, saptamana oscileaza din punct de vedere comportamental. asta e.
raman eu dezgustata.
fara sa par o frustrata sau o complexata :)... mentionez ca e doar... o parere!:)

MD = Martea Dubioasa!

ieri am fost prea bulversata sa imi prezint impresiile proaspat intrate in primavara, despre Bucurestiul insorit si aglomerat, pentru ca pentru prima data in 2010, ritualul meu MARTIal a fost bulversat si ravasit de cu totul si cu totul alte tabieturi de care depindeam mai mult sau mai putin. asa ca a trebuit sa stau ceva timp sa-mi revin dupa o zi atat de dezamagitor de bruiata si sa-mi aranjez tot universul obisnuit cu aceleasi lucruri martea.... astfel ca, iata ce marti trista am avut saptamana asta:
* m-am trezit de dimineata (la o ora neortodooxa bineinteles, 6:45 - ca marti e singura zi din viata mea care ma exploateaza la greu... ma face sa ma simt corporatista cu norma intreaga) si cand m-am dus sa ma spal pe fata, DEZAMAGIRE!!! :(( in loc sa-l aud pe vecinul de la 5 care de obicei martea isi vomita cu zgomot matele in timp ce eu, bineinteles, ma spal pe dinti, ce constat?!?, mai tinerii mei vecini de la 7, cred ca isi analizau reciproc caracteristicile morfologice si fiziologice ca sa constate deosebirile clar definite dintre cele doua categorii distincte, masculi si femele... cred ca faceau analiza asta... pe masina de spalat ca la un moment dat, cred ca el a fost mai curios sau mai nervos sa constate marile diferente, ca a trintit-o pe femeie atat de tare ca s-a auzit un zgomot de am crezut ca or sa cada peste mine cu tot cu tavan, dar si cu masina de spalat... pentru prima data in viata am strigat in sinea mea "vecine, vomita odata sa simt ca-i marti, nu-mi aduce tocmai azi o asa mare dezamagire in suflet"... ciudat, dar nu m-a auzit! :(
* am zis sa fac totusi o abstractie, e o pura intamplare, sigur e o marti ca oricare alta. asa ca m-am imbracat repede si hop la lift. cobor la parter cu tot cu "buna dimineatza"-n gura... cand?!?! nu era!!! doamna de serviciu nu se pregatea sa spele treptele de la intrare in scara, tragand nervos de o galeata rosie, asa cum a facut toata iarna la -15 grade de era sa cad de 84738493 de ori... probabil ca isi sarbatorea a 93-a aniversare... pentru asta are voie sa primeasca liber (scuze pentru vecinii cititori daca am intinerit-o, dar avem o relatie speciala, asa ca-mi permit)..... bun, deci nici ea nu era!?! super! deja incepusem sa-mi fac griji pentru restul intregii zile.
* ajung intr-un final la romana la doamna de la coloane sa cumpar, ca de obicei, activia... bineinteles, activia era si chiar o vedeam cum imi face cu ochiu din frigider, doamna?! NU... era la 3m in fata mea si in nici un caz nu isi atingea buzele in semn de respect, de prietenie sau de umilinta cu tanarul domn, din contra era mai mult o atingere ca o manifestare erotica in plina strada... atat de erotica incat mai avea putin si-l rupea de saracu domn in doua, se catarase frate pe el. bun, mi-am zis "ooook Cristina, fara activia azi" si mi-am vazut de drum mai departe, nepermitandu-mi sa-i deranjez.
inca incerc sa ma refac dupa o asa dureroasa schimbare. tocmai cand incepusem sa cred ca am cea mai monotona viata, martea, mi s-au schimbat toate convingerile... cu siguranta Bucurestiu este fooaaarte imprevizibil si ar fi trebuit totusi sa stiu asta dupa 2 ani jumate petrecuti impreuna :)