imi este foarte greu sa revin dupa o "abstinenta" de ceva luni bune (parca ma exprim dificil in cuvinte scrise)... sa zicem ca am tinut post si am evitat sa ma exteriorizez, stii cum e?!in gura inchisa nu intra muste.... bullshit! nici pe departe..... doar ca electrocardiograma vietii mele a fost fix ca la morti, fara oscilatii si n-am avut asa mari lucruri de impartasit auditoriului!
bine, oscilatiile astea, au fost pana intr-un punct, zic eu culminant, care a explodat pe la inceputul anului si care acum s-a transformat intr-o desfasurare a actiunii extraordinara cu un deznodamant, sper eu, fericit!
daca citea mamaia randurile astea pana acum, m-ar fi certat ca cica "vorbesc in dodii" si nu intelege nimic, dar stii cum e, cu cat te descoperi mai mult cu atat te invalui mai putin in mister.
ce vreau sa zic de fapt?! dincolo de toate suferintele mele, de crizele de apoplexie si spasmele exagerate, exprimate in ultimile postari, am asa un curaj ciudat sa imi recunosc vulnerabilitatea... :) ELementul asta ma transforma!
as putea sa vorbesc despre EL(...) in miliarde de feluri cum ar fi sa-i analizez componenta, sa-l introduc intr-o reactie chimica sau sa-l fac indispensabil in orice experiment chimic care ma include si pe mine. ei bine, toate astea ar fi fara rost... pur si simplu ca nu ma expun atat de direct si concis aici... asta pentru ca ELementul asta e parte din mine.
aberez probabil! si eu ma surprind uneori pe mine. dincolo de rationalitatea de care dau dovada, stiind clar ca orice lucru, sentiment, emotie are o explicatie matematica...constat cu stupoare ca am o sensibilitate de care nu aveam habar. si toate astea le-am remarcat intr-un timp infiorator de scurt.
am stiut mereu de existenta lui....stiam tot :), din pacate nu eram atat de colorata sa-i atrag atentia destul de bine. au urmat spontaneitati zic eu deloc intamplatoare si o linie a destinului pe care am pasit simultan fara nici o abatere. la un moment dat ne-am incrucisat drumurile si asta a fost cea mai frumoasa intersectie in care am pasit relaxata pe rosu fara sa-mi pese de nimic :)
neasteptat de ciudata sunt azi, recunosc. poate ca asta se datoreaza faptului ca eliberez excesiv de multa morfina endogena de natura polipeptidica, cu actiune antalgica de lunga durata in celulele mele tumorale, sau mai exact datorita faptului ca sunt fericita. ELementul isi face treaba. este tot ce mi-as fi putut dori vreo data...
n-as vrea sa termin brusc, dar nici sa vorbesc la nesfarsit despre asta...ma mir totusi ca am putut face asta avand in vedere ca interiorizarile se exprima destul de greu in cuvinte. cert e ca n-am expus nici 0,1% din toata comoara emotionala... restul?! e rasplata pentru EL(...)....fericirea mea!
3 comentarii:
foarte bine scris articolul .. felicitari
multumesc frumos!:) am constatat cu stupoare ca nu e chiar asa greu sa te exteriorizezi.... din contra e mai usor decat un spalat pe dinti :P
imi place blogul tau am citit cateva articole cu mult interes
Trimiteți un comentariu