acum ceva vreme, la cursul de macroeconomie, domnul profesor invita cate un student sa vorbeasca liber despre un subiect propus de dumnealui. ma fascina ideea pentru ca, pur si simplu, te ajuta sa scapi de inhibitii si lansa un mod de a te face cunoscut de catre toti ceilalti. pana la urma mi-am luat inima in dinti si am zis: "gata, am sa le vorbesc si eu despre mine, despre problema mea". zis si facut!!! mi-am luat inima in dinti si mi-am expus sufletul si propriile-mi convingeri pe tava... niciun moment nu am crezut ca am curajul sa ma deschid in fata unui auditoriu atat de numeros... niciun moment nu am crezut ca, facand asta, am sa ma pot elibera de tot ce credeam despre mine si ca am sa recapat o mare incredere in propria-mi persoana. initial, am crezut ca, voi parea o frustrata care, nah, a venit in fata lor sa cerseasca complimente, dar din contra... nu a fost asa! pur si simplu am reusit sa ajung la sufletele lor prin "problema mea" asta pentru ca, ei mi-au dat ceva calificative destul de bunicele si s-au simtit implicati o data cu mine. minunat! drept urmare am iesit pe locul 1 dintre toti care au facut acelasi lucru ca si mine. ieri am primit diploma! genial lucrata: "DIPLOMA de AUTOGUVERNARE INTELIGENTA se acorda domnisoarei BOBOC CRISTINA pentru curajul de a-si asuma responsabilitatile vietii, de a-si cunoaste identitatea si de a-si construi visurile. Potential 97,7% "... ce sa spun, pur si simplu m-a emotionat... nu ma credeam in stare de asa ceva.. dar, iata ca, am putut! iata, ca am reusit sa-mi inving teama si sa scap de ceea ce ma apasa de foarte mult timp. am fost asemeni broscutzei... se spune ca doua broscute, bune prietene, au fost aruncate intr-un borcan cu smantana. una din ele nereusind sa faca fatza unui asemena chin ii spune celeilalte: "draga mea prietena, pana aici mi-a fost... nu mai pot trece peste, eu ma incec". si s-a inecat! cealalta fiind foarte ambitioasa, nu s-a lasat, s-a zbatut si s-a zbatut pana cand smantana a fost transformata in unt, s-a intarit si ea a reusit sa iasa de acolo... totul sta in puterea ta de a trece mai departe, peste orice problema te apasa, totul sta in increderea in tine si in propriile fortze... VA MULTUMESC pentu sansa pe care mi-ati oferit-o! |
vineri, mai 23, 2008
multumesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
FELICITARI!!
E minunat sa-ti iei inima in dinti din cand in cand! Te simti mult mai bine dupa!
PS: Si eu i-am multumit profului pentru faza asta...a meritat!
Trimiteți un comentariu