perfectiunea "perfecta"

cu riscul de a ma repeta, iata ca revin la vesnicul subiect al femeilor: barbatii. de cateva seri, stau la claca cu prietenele mele si barfim barbatii sau visand la perfectiunea masculina, nu inainte de a mentiona ca suntem inconjurate de praji, sos de vanilie, granini si alte alimente "caloricoase" care cu siguranta nu aduc nici un beneficiu, mai ales in cucerirea imediata a ochilor sexului opus ce se dovedeste pe zi ce trece mai atras de silfide, somaleze sau scheleti, cu parul lung eventual :)
totul pleaca, evident de la marele self-esteem pe care ni-l purtam si la care nu putem renunta neam, si aici amintesc: "noi care suntem atat de perfecte: inteligente, frumoase, amuzante, politicoase, sociabile, comunicative"... "tocmai noi care reprezentam perfectiunea "perfecta", nu gasim si noi unu' pe masura noastra. :))
banuiesc ca inevitabil vine intrebarea: "care e masura voastra?".. nici o problema, avem raspunsul imediat: "inalt, frumos, inteligent, om de afaceri - daca se poate, rolex care sa propage razele soarelui in parbrizul de la bentley, aston martin, lamborghini si al tuturor celorlalte "animale" cu roti din posesia personala, brunet, cu un zambet perfect albit la dentist (gen, un colt al gurii usor spre ochiu' stang, de preferat), chiar daca asta ar insemna o pierdere grava si imediata a smaltului dintilor [stiti vorba aia, "frumusetea cere sacrificii"(adaptata putin)], incantator, care sa faca o poveste din creanga (cheala) de cires pe care ti-o aduce, spunand asa sharmant: "ti-am adus creanga pur si simplu pentru ca tu esti floarea de pe ea", sa te cucereasca numai privindu-te in ochi si pe care sa-l inebuneasca zambetul tau... s.a.m.d".... si gata m-am ciupit singura... asa ceva nu exista.
ciudat, pana si noi suntem constiente de asta si totusi suntem perseverente. avem voie sa visam. sa ne imaginam ca exista cineva acolo pentru noi care sa indeplineasca toate cele "cateva" pretentii mai sus mentionate...
evident ca am glumit, nu suntem atat de retardate incat sa fim atat de absurde si sa aspiram la niste "calitati" atat de superficiale :). prototipurile si idealurile masculine nu sunt nimic altceva decat o frumoasa conditionare a mintii.
de ce sa mint sa spun ca da!, il vreau inalt, brunet, inteligent si manierat? nu-i asa. as fi ipocrita sa nu recunosc ca exista sanse mari sa ma dea pe spate unu' cat mine, cu dreaduri, caruia sa-i placa sa strabata orasu' la picior si pe care pur si simplu sa-l apuce mancarimile de la alergie numai cand ar auzi cuvantul "mall", daaaar care sa aibe un simt al umorului pur si simplu fascinant si o gesticulatie perfecta, pentru care sa am o placere nebuna sa-l cadorisesc in fiecare zi cu un tub de Kiltox, pentru dreaduri ca sa mai scape de musuroiu' de molii capilare. :)
pur si simplu nu ma dau la o parte de la asemenea posibilitati, dar pur si simplu inca nu am aptitudini de prezicatoare ca sa-mi pot vedea singura viitorul. :)
asa ca incercand sa ajungem la o concluzie toate 4... ce credeti? n-am reusit... asta pentru ca perfectiunea nu exista si nici noi nu stim ce ne dorim, ce ne completeaza, ce ne lipseste sau ce ne-ar intregi perfect.
pana data viitoare va las in pom.. si pomul in aer. exact asa cum suntem si noi. keep in touch daca se intrevad noi concluzii (desi, intre noi fie vorba, nu cred ca vor fi)

ma inclin!