luni, mai 26, 2008

[memories]


rememorez! rememorez toate intamplarile din copilarie.... zilele trecute ma gandeam cat de bine era cand ma duceam cu tataia la bostana (locul in care se cultiva pepenii) si cat de placut era sa stau in codirla sau remorca saretei sau carutei.... cat de tare era cand mulgea mamaia vacile si imi dadea sa beau lapte direct de la sursa ca nu avea timp sa il mai fiarba sau cand avea il facea "colarezi".... cum imi dadea sa mananc paine cu apa si cu zahar ca trebuia sa plece repede la sapa la porumb.... cum ma jucam in baltoace dupa ce ploua....cum faceam mancare din pamant si dupa aia o scoteam la poarta sa o vand ca vroiam sa-mi cumpar vata pe batz de la tanti Lucica de la Cofetaria lu' Basamac... cum imi scapam bomboana spirtoasa pe jos si mamaia sufla un pic si mi-o baga la loc in gura: "eh nah, mananc-o mamaie.... ce, doar a cazut pe jos!... n-are <>"... cum m-a invatat tata sa merg pe bicicleta ca i se facuse mila de mine ca eram deja clasa a 5-a si inca nu evoluasem de la rotile ajutatoare... cum lingem castroanele lu' mama cand facea tort de Craciun si de Paste... cum ieseam cu bobocii vara la amiaza,la iarba verde, ca sa poata sa manance... cum adunam cu mama galbenele si musetel ca sa poata sa-mi faca alifie ca aveam o multime de bube in genunchi... cum primeam mingii in fata cand jucam fotbal ca ma puneau baietii sa fiu portar ca eram exact cat poarta :))... cum ma alerga verisoar'mea cu beldia prin curte (beldia = batu' cu care sustinea mamaia culmea pentru rufe) ca pur si simplu se supara ca nu ma puteam sui in pom sa adun cirese sa manance ea... cum imi luam papucii invers (stangu' in dreptu' si dreptu' in stangu') si cat de greu am invatat sa ma leg la sireturi.... cum ma plesnea mama peste ceafa ca nu puteam sa zic "tractor"... cat de TARE ma dadea varmiu' in leagan si ma intreba: "ia zi vezi scoala de dupa hambar??"... cum tot el ma punea sa mananc bilele de la rulmeti de la bicicleta ca imi zicea ca's bomboane si ma lasa sa ma murdaresc de vaselina la gura... cum rupeam trandafirii sa faca mamaia dulceata... cum bagam rosii la sticle ca sa avem ce sa mancam in iarna... cum pupam puii de gaina pana s-a gasit unu' sa ma ciupeasca tare de nas, incat si acum am asa o "frica in san" cand ii vad... cum imi cumparam suc la plicutele, era 1 mie de lei unu', Tang parca se chema si scotea mamaia o galeata de apa de la putz si imi facea exact o galeata de suc :X... cum legam carutzu' de bicicleta ca sa ma duc sa umplu butelia si imi mai ramanea rest si de o punga de pufarine... cum am plans ca mi-a lasat mama in soare caseta cu Andre si se strambase de tot, nici vorba sa mai pot asculta hitu' "la intalnire" la casetofon.......

...... si cate si mai cate!!!

vineri, mai 23, 2008

multumesc!

acum ceva vreme, la cursul de macroeconomie, domnul profesor invita cate un student sa vorbeasca liber despre un subiect propus de dumnealui. ma fascina ideea pentru ca, pur si simplu, te ajuta sa scapi de inhibitii si lansa un mod de a te face cunoscut de catre toti ceilalti. pana la urma mi-am luat inima in dinti si am zis: "gata, am sa le vorbesc si eu despre mine, despre problema mea". zis si facut!!!
mi-am luat inima in dinti si mi-am expus sufletul si propriile-mi convingeri pe tava... niciun moment nu am crezut ca am curajul sa ma deschid in fata unui auditoriu atat de numeros... niciun moment nu am crezut ca, facand asta, am sa ma pot elibera de tot ce credeam despre mine si ca am sa recapat o mare incredere in propria-mi persoana.
initial, am crezut ca, voi parea o frustrata care, nah, a venit in fata lor sa cerseasca complimente, dar din contra... nu a fost asa! pur si simplu am reusit sa ajung la sufletele lor prin "problema mea" asta pentru ca, ei mi-au dat ceva calificative destul de bunicele si s-au simtit implicati o data cu mine. minunat!
drept urmare am iesit pe locul 1 dintre toti care au facut acelasi lucru ca si mine. ieri am primit diploma! genial lucrata:
"DIPLOMA de AUTOGUVERNARE INTELIGENTA se acorda domnisoarei BOBOC CRISTINA pentru curajul de a-si asuma responsabilitatile vietii, de a-si cunoaste identitatea si de a-si construi visurile. Potential 97,7% "... ce sa spun, pur si simplu m-a emotionat... nu ma credeam in stare de asa ceva.. dar, iata ca, am putut! iata, ca am reusit sa-mi inving teama si sa scap de ceea ce ma apasa de foarte mult timp. am fost asemeni broscutzei...
se spune ca doua broscute, bune prietene, au fost aruncate intr-un borcan cu smantana. una din ele nereusind sa faca fatza unui asemena chin ii spune celeilalte: "draga mea prietena, pana aici mi-a fost... nu mai pot trece peste, eu ma incec". si s-a inecat! cealalta fiind foarte ambitioasa, nu s-a lasat, s-a zbatut si s-a zbatut pana cand smantana a fost transformata in unt, s-a intarit si ea a reusit sa iasa de acolo...
totul sta in puterea ta de a trece mai departe, peste orice problema te apasa, totul sta in increderea in tine si in propriile fortze...

VA MULTUMESC pentu sansa pe care mi-ati oferit-o!

texte_de_agatat







mica fiind, ma fascina cand tata ii facea declaratii mamei. o facea intr-un mod atat de frumos incat mereu imi ziceam in mintea mea: 'loveste-ma doamne cu unu' tantalau, asa ca tata care sa-mi faca declaratii in fiecare zi".
mereu ma tot intrebam de unde domne' atatea texte pe capu' lui si cum de ii ies atat de bine... am incercat sa investighez mai amanuntit ca aveam certitudinea ca toate acele cuvinte aveau ele un fundament... incep sa rascolesc toata casa, caut in bucatarie, in camera lor, in sufragerie, pana si in biblioteca, unde un mic carnetel imi atrage atentia... ta da da daaaaam.... gata! l-am gasit!... era carnetelul in care tata isi impartasa gandurile unei "Aline".
il iau frumos si zdup! la mine in camera unde-l puteam rasfoi in pace.... ce citeam nu-mi venea a crede... tata stia sa scrie poezii! wow, uimitor!.. chiar si acum imi mai amintesc ceva din ele:

"Sa-ti sarut gurita dulce
Si nasul ce-ti sta in vant
Cat te iubesc Alina,
Nu pot sa ma exprim.

Ai gasit in drumul tau
O dragoste adevarata
Te rog mult sa ma crezi
Ca-i sincera, curata. "


cand citeam, aveam brobonele pe piele mai ceva ca pielea de gaina... deja mi-l inchipuiam pe tata... pfff, cel mai tare frate!
incercand sa fac o comparatie intre ce era acum 35 de ani si ce este acum... as avea multe de spus...
mi se pare de-a dreptul penibil cand lipsa de originalitate si prezenta din ambundenta a prostiei indeamna baietii din ziua de azi sa debiteze cele mai tampite "texte de agatat", gen: "mi-ai furat inima, dar nu-i nimic, mai am alta in frigider, acasa...", "cred ca am probleme cu ochii, nu-i pot dezlipi de tine" sau "nu sunt beat, ci doar m-ai ametit tu ..."
e o mica problema insa ... unde mama dracu gasesc ei fete pe care sa le "agate" in felul asta? ei bine, macar e bine ca sunt si ei constienti de asta si zbang! se schimba placa... mai au un as in maneca... se cheama "inghesuiala"
se pare ca la "inghesuiala" e cel mai bine tata... mai o vorba, mai o atingere "involuntara" a mainii, mai o testare de calitate a blugului si imediat doua limbi se intalnesc parca in aceeasi cavitate bucala... si gata.... s-a realizat "cuplaju' ".... ambele parti sunt fericite....



la mai mare si.... la mai multe! :P


miercuri, mai 21, 2008

increderea_in_sine

nu demult o prietena imi spunea :"CRISTINAAAAAA!!! MI-E DOR DE UMORUL TAU JUR...FIE EL SI NEGRU!termina cu bloguri d-astea, ca tu nu esti grasa..in cel mai rau caz cu forme apetisante, dar nu grasa! ai multa incredere in tine, ca ai de ce, crede-ma, nu trai atat de mult axata pe exterior, pentru ca de multe ori asa cum te percepi tu ajung sa te perceapa si ceilalti!!!
NU ne face sa te vedem ca pe o grasa, sa ne gandim la tine in felul asta, pentru ca de cand te aud vorbind asa, cu impresia asta raman..."
:).. adevarat, sunt plinutza, recunosc si ma mandresc cu asta, dar am trecut prin multe expriente care mai de care mai motivante, ce m-au facut sa cred ca frumusetea e relativa si ca increderea in sine face mai mult decat 20 de saptamani de tae-bo intensiv... niciodata nu am vrut sa induc o anumita parere despre mine, sau sa fac lumea sa creada ca sunt intr-un anume fel... cred ca e mai important sa cultivi ce ai in interior si astfel vine si frumusetea exterioara.
facand o mica descriere a ceea ce inseamna conceptul de "incredere in sine" pot spune ca nu e asa o mare filozofie -> incredere in sine = femeia cu viitor frumos... o femeie frumoasa e aia care are atitudine, inteligenta si incredere in sine... prin astea cuceresti tot ce iti place :)... prin asta iti permiti sa fii moral sau imoral din toate punctele de vedere... sau pur si simplu sa fii tu.
un sfat aplicat pe propria-mi persoana pentru cele carora le lipseste aceasta incedere in sine:
"Fiti o Raluca Badulescu daca voi credeti ca sunteti grase, dar purtati-va exact ca Gisele Bundchen!"

spirit_de_turma

inca de pe vremea copilariei mele aveam o sete de afirmare prosteasca. asta pentru ca mai toti de varsta mea aveau cate ceva "special", ba o gaura in limba, ba niste suvitze de o culoare tzipatoare, lentile de contact si bineinteles haine care le dezvaluiau usor personalitatea ..
am trecut prin multe faze...prima a fost aia in care imi doream nespus de mult sa am un pierce...!
avand o relatie mai mult decat foarte deschisa cu ai mei parinti, merg la tatal meu si ii cer sfatul referitor la problema ce adanc ma macina, zicandu-i:"tata, stii, vreau sa-mi fac un pierce!" la care tata:"ce? ce vrei?mai zi o data ca nu cred ca am inteles... ce e ala?" ii explic eu care cum sta treaba, ca e ca un fel de cercel, dar care nu se face in ureche asa ca toata lumea, ci prin diferite parti ale corpului care de care mai speciale, sa fii mai diferit... incearca tata sa asimileze fluxul de informatie pe care i l-am furnizat si nu dupa mult timp are o revelatie. nu a zis ca NU ma lasa sau ca DA am voie sa-l fac... mi-a raspus doar cu o intrebare: "de ce iti trebuie tie taticule un pierce; nu ai tu destule gauri ce-ti mai trebuie una in plus?" recunoasc, a reusit sa-mi inchida gura, nu multi fac asta... asa mi-a potolit si setea de afirmare, sa zicem ca m-a lecuit de dorinta de a avea un pierce!
la scurt timp, imi dezvalui alta placere.. si anume incaltarile de firma...
eu aveam din aia romanesti, BIT se chemau, aratau ca niste senile in picioarele mele. mi cumparase mama prin clasa a 5-a ca erau de piele si era sigura 100% ca am sa-i pastrez ceva vreme. asa a si fost, i-am pastrat cu sfintzenie pana in a 8-a... ai naibii nu se rupsesera deloc, dar slava cerului erau mai mult decat demodati si usor incomozi ca imi crescuse ceva picioru'... ei bine, sub acest pretext ma duc iar la tata, el fiind un fel de mentor al meu si cel mai destept om pe care il cunosc, si ii zic: "mah tata, vreau si eu alte incaltzari ca nu se mai poate cu astia, mai toti colegii mei au evoluat, vreau si eu ceva nou si frumos!"... se uita tata la mine, incearca sa inteleaga care-mi e dorinta si imi zice:"taticule, ce vrei tu nu contest ca nu e important, dar pentru tine, uite-te in jur si ai sa vezi ca multi nu au picioare sa incalte o chestii exact ca ale tale!... uite-te si ai sa vezi tu cum dorintele tale se vor schimba"
ei bine,spiritu' de turma nu te face mai special ci doar "asemanator cu ei"... important e sa nu-ti doresti niciodata sa fii comun ca e si cutarica la fel si ca ala nah, e vazut bine in societate... am un citat preferat: "DARE TO BE DIFERENT!"