You are my high!!!

am facut o pasiune pentru melodia si clipul asta si tocmai de aceea m-am gandit sa fac un share. N-joy!!! :)

"de ce DA?" vs "de ce NU?"

traim intr-o lume trista... asta am observat in ultima vreme... merg pe strada si rar mai vad zambete, rar vad copii carora sa le placa sa infulece o punga de pufuleti sau oameni cu fetze senine care sa transmita voiosie si bucurie.
de ce??pentru ca nu mai exista prea multe lucruri care sa ne faca fericiti. am pierdut antrenamentul in a zambi. totul mi se pare gri, trist, parca toti oamenii sunt incarcati cu probleme care mai de care mai importate sau nu si se lasa influentati de orice dificultate pe care o intalnesc in drum.
prima data cand am decis sa incep sa scriu pe un blog, n-am avut decat un singur motiv care ulterior am descoperit ca a devenit descrierea principala a blogului: "resursa de fun", sa fiu "resursa de fun". am vrut ca prin toate intamplarile mele cotidiene, atat cele amuzante cat si cele triste, sa smulg, celor care citesc ce scriu, un mic zambet.... am ales sa prezint intamplarile asa cum le vad si cum le-as povesti daca am fi purtat un dialog direct, ca fiind amuzante :)
marturisesc ca tot timpul am primit comentarii sau "pareri destepte", cum imi place sa le spun in prezent, care aparent pareau dezarmante, si care nu vroiau decat sa-mi demoleze obiectivul.. sa incetez sa ii mai fac pe oameni sa zambeasca, dar n-au reusit! pentru ca am inteles ca aceste "pareri destepte" erau spuse tot de oameni tristi care deja nu se mai puteau lasa sensibilizati de nici o glumitza nevinovata.
asa ca am continuat sa scriu, chiar daca nu am avut tot timpul subiecte atractive si amuzante, n-am incetat!!!. o faceam chiar si pentru mine, sa ma descarc si sa-mi umplu timpul cu o activitate "solicitanta"...
azi am ajuns la postul cu numarul 52, care reprezinta o munca extrem de placuta. vreau astfel sa impartasesc cu voi sentimentul de mandrie ca am putut sa fac fata tuturor rautatilor si tuturor bucuriilor produse de acest blog insignifiant.
va multumesc pentru toate "parerile destepte" pe care mi le-ati impartasit si care m-au ajutat sa cred ca.... nu scriu degeaba si ca provoc zambete, fie ele si sensibile!!! :*

powered_by_Martaloaca!

fiind prima sambata din sezonul estival pe care o petrec in mirobolanta metropola Calarasi, am decis sa umplu timpul liber pe care il am si sa ma duc la repetitia din fiecare sambata dimineatza. (repetitie??? da da, nu cred ca am zis vreo data ca pe langa "cea mai buna scriitoare de tampenii pe un blog" sunt si "cea mai buna dansatoare de dansuri dansante" din sud-estul Romaniei... ce sa mai, un artist desavarsit! :)... lasand gluma la o parte, activez de vreo 5 ani intr-un ansamblu de muzica populara. fac asta in primul rand din placere si nu in ultimul rand de dragul prietenilor si colegilor mei din grup care sunt mai mult decat minunati)
de ce sa vorbesc despre asa ceva? repetitie? ansamblu? pastrarea traditiei?... pai n-am sa fac asta. am decis sa promovez aici cea mai seniL/Na persoana din "staff"!!!
Doamneeeeeloooooor si Dooooomnilooooor today's subject iiiiis MAAAAARTALOAAACAAA - doamna care clipeste la fiecare sutime de secunda cand vorbeste, care mesteca guma in varful incisivilor, care nu se deslipeste niciodata de bluzele stramte ca sa ne bucure cu "supletea" de care da dovada, careia ii ies degetele jumate din sandale si ii atarna afara, cea care are tanga cu turu' inalt (nu stiu cum te simti in ei, dar STIU cum arata :|) si nu in ultimul rand cea care n-are nici o bluza fara crapatura in fatza, decolteu bineinteles.
poate ca nu scriam despre ea daca azi nu reusea sa ma enerveze mai rau de cat o face de obicei.
hai sa zicem ca am facut abstractie de faptu' ca si-a bagat in traista cele mai frumoase piersici pe care NOI le primisem si ca s-a gandit sa ni le lase pe cele mai stricate si cele mai coflecite, sa zicem ca am facut abstractie ca mereu ne stinge luminile si ca tot timpul raman cu pantalonii in vine ca nu apuc nici sa ma imbrac.
bineinteles am facut abstractie ca mereu isi haltacaie tzatzle gelatinoase si batrane de 42 dde ani in fatza domnilor din orchestra si ca tot timpul se hlizeste cand unul din ei o atinge din "greseala" ca s-a impiedicat de trepte sau de piciorul tzambalului.... bun facem abstractie de toate astea, daaar nu pot sa raman imuna la un lucru... cum mama dracuLui isi permite ea sa faca scenarii legate de "transpiratia mea" /:)... ca ce ma plang atat ca am transpirat dansand??? ca daca transpiram altfel, cu ajutorul altcuiva nu mai miorlaiam atat... si daca transpiram asa, imi ridicam repede pantalonii daca venea mama, fie ca eram pe intuneric fie ca nu (asta ca iar era pregatita sa stinga luminile inainte sa apuc sa ma imbrac)!! dar sa ii multumesc ca nu detaliaza ca totusi nu am varsta necesara sa aflu eu toate lucrurile astea :))...

tocmai de la "dumneaei" nu primeam eu educatie :))... asta mai lipsea... fereasca Dumnezeu!

"cosurile"_NU_MOR_niciodata

pentru a-mi intensifica sentimentul de vinovatie (sau nu) ca n-am mai pastrat oarecum nici o legatura cu "trecutu'", ieri m-am conversat, virtual bineinteles (ca tangibila nu pot deveni), cu o fosta colega si prietena foarte buna din liceu. "buna! care e treaba? ai schimbat tabara? n-ai mai dat si tu nici un semn..." cam asa a inceput conversatia, despre una, despre alta... pana a hotarat sa ma intrebe "CE FACI?"... si asta a fost momentul 0 al conversatiei noastre, atunci a izbucnit vulcanic frustrata din mine. "cum ce fac? ma lupt cu cosurile!!!! sunt plina!!! misuna hormonii prin mine mai rau ca ramele prin balegar. tu crezi ca mie imi convine? cum poti sa ma intrebi asa ceva?? "ce faci?" asta e intrebare?! mori!!!"... m-am calmat imediat dupa elementu' sugestiv "mori!" si am dat-o-n amintiri placute si comune.
ma intreb de ce si la 21 de ani trebuie sa trec iar prin acelasi lucru ca la 16? o fi alta etapa? "pubertate matura" sau cum naiba s-o numi! am incercat tot felul de prostii de fatza, medicamente, creme, geluri de curatzare... etc!!!
daca mai are cineva alte sugestii, sunt gata sa le experimentez imediat!!! heeeelp!

"retardeishan"_personalizat!

ei bine... uite ca a venit si vacanta si se pare ca blogul meu e cel mai fericit! :)) in sfarsit am timp sa scriu "in disperare" despre cat de "minunat" e sa stau in casa si sa sterg prafu' de 4 ori pe zi ca ma plictisesc, despre cat de mult ma "culturalizez" ca vecinu' Bobarnac da petreceri maneliste sau sa scriu despre vecina dna Zaharia care abia isi taraste picioru', dar care are mereu pretext, cate o factura sa-mi inmaneze, doar ca sa vada daca am mai facut sau nu imbunatatiri prin casa :)
dar azi n-am sa detaliez nimic din activitatile mele cotidiene. azi vreau sa ma fac de ras :)))) simt nevoia.
pt prima data plictiseala m-a impins sa fac un lucru bun: curatenie. si ce am gasit??? :)))) niste agende si 1 jurnal din adolescentza/copilaria mea tumultoasa.
si pentru ca niciodata nu mi-a placut sa-mi ascund originile proaste si ca tot timpul m-am mandrit ca am reusit sa-mi depasesc conditia de "creatoare" de cele mai proaste compuneri din lume, iata ca a venit momentu' sa fac publice prostia mea si lipsa de imaginatie din clasa a 4-a, evident.
asa caaaa: citez:
la categoria "cartea cel mai bun prieten" scriam: " de ce este cartea cel mai bun prieten? pentru ca ea ne aduce pe calea cea buna, adica ne invata sa scriem si sa citim. cartea este un bun prieten al oricarui elev. cartea are cele mai importante lucruri pe care le poate avea o carte, adica ne invata cele mai importante lucruri. cartea este cel mai sfant lucru pentru mine"....
next
la categoria "sa respiram aerul proaspat al padurilor" PROASTA Cristina scria in clasa a 4-a: "multi oameni nu stiu sa protejeze padurile si de aceea padurile nu mai sunt atat de frumoase. oamenii arunca deseuri in pamant si in apa si de aceea nu mai cresc copacii. pentru ca padurea sa fie iarasi ca inainte nu mai trebuie sa aruncam tot felul de gunoaie prin ea ci sa le adunam pentru a respira iarasi aerul proaspat al padurilor" [doooamne scriu si rad :)))... unde era logica Cristinooo?? :))]
si ultima, dar cea mai tare, categoria "suntem colegi si buni prieteni!!!"... citez:" colegii sunt cei pe care ii avem la scoala si cu care trebuie sa ne intelegem foarte bine ca si cum am fi frati. prietenii sunt cei pe care ii avem in afara scolii si cu care trebuie sa ne intelegem la fel de bine cum ne intelegem cu colegii de la scoala. noi copiii care suntem la scoala si avem si colegi si avem si prieteni trebuie sa ne intelegem ca fratii. cu fetele de la mine din clasa ma inteleg foarte bine, sunt cele mai bune prietene, nu ne certam aproape niciodata. le iubesc ca si cum ar fi surorile mele"

deci... ce am fost si ce am ajuns!!! :))))).. o bulina alba pentru "DEVENIRE"
n-am nici cea mai mica jena in a recunoaste ca n-am excelat niciodata in copilarie la capitolu' imaginatie, dar se pare ca asta s-a schimbat pe parcurs. aveam cele mai proaste compuneri la dirigentie, dar aveam prin ele ceva special, ii faceam pe toti sa rada :)... se pare ca mi-am pastrat calitatea asta pana in prezent, inca mai sunt "resursa de fun" ce naiba! :)

remember_old_times!!!

ziua copilului!!!
asta este un moment propice sa reiau povestea veche a copilariei mele. sa-mi amintesc toate boacanele si toate lucrurile bune pe care le faceam sub atenta indrumare a mamaitei... cum ma trimitea la gradinitza in fiecare dimineatza si imi prepara mancarea mea preferata, biscuiti cu branza si magiun de struguri, cum ma astepta in poarta cand ma intorceam si avea grija sa ma intrebe "ce ai facut mamaito azi la gradinita?!", cum nu ma lasa niciodata fara gustarea de dupa amiaza, paine de casa udata cu apa si zahar, cum ma ajuta sa ma spal de vaselina dupa ce varul meu ma punea sa mananc bile de rulment de la roata de bicicleta, spunandu-mi ca's bomboane sau cum lasa orice treaba din curte si venea sa ma ajute sa-mi inving teama de avion de prafuri si elicopter... de toate astea si multe alte lucruri, imi amintesc azi cu drag.
ce daca in curand o sa am un 2 care o sa poarte in spate un 1, varsta nu o sa ma impiedice niciodata sa rememorez toate momentele placute ale copilariei mele.
la multi ani mie pentru ca inca mai sunt un copil! :)