sfarsit de 2009

nu stiu daca e neaparat necesar sa fac o mica retrospectiva, in plan personal, al anului 2009, dar na! c-o fac.
una peste alta s-a dovedit a fi un an lenes in ceea ce ma priveste, n-am facut nimic altceva decat sa stau sa citesc, sa ma relaxez in vacante autohtone si nu numai, sa degust toate placerile verii (cele comestibile, bineinteles), sa mai fac o obsesie in plus (de parca cele pe care le aveam deja nu erau de ajuns), aaa! sa nu uitam si de noua dependenta... deja am devenit prieteni extrem de apropiati: Dl. Internet!!!.
ma bucur ca am reusit sa-mi descopar noi aptitudini si conceptii, dar si sa realizez ca ma duce capul excelent in foarte multe privinte creative :)
am realizat ca am cei mai minunati prieteni din lume, cu "ajutorul" carora am inteles ca certurile sunt maxim de constructive si de la care am imprumutat replici deja celebre: "ce tarusi coclit e asta!" sau "ce ranjet de taran cu telemea intre dinti!" ... multumiri lu' Riciu pentru astea
aducem multumiri anului 2009 si pentru implinirile materiale, care chiar daca nu primeaza pe scara personala ierarhica, au fost extrem de binevenite in multe situatii.
tot anul asta am reusit intr-un final sa nu mai rod pixuri/creioane/ gume de sters/ carioci/ markere/creioane colorate pentru ca mi s-a explicat clar, ca rosul lor face parte din riscurile aparitiei parodontozei (si ... la naiba! cine si-ar dori o parodontoza?!?!)
tot in acest an, am varsat prima lacrima, usor in coltul ochiului, cand mi s-a pus in fata, la singura Cafenea din "mirificul" meu oras, o CIOCOLATA CALDA ADEVARATA, nu apa clocita cu zahar cu "gust" de cacao si frisca in mot... Multumesc Simonei pentru trairea unei asemenea emotii!
colac peste pupaza :)... a fost un an simpatic! cluburi, evenimente the mission (multumiri lu' 2009 ca i-a marit salariu lu' tata pentru asta), invingerea cu brio a fricii de metrou (uite ce te impinge nevoia sa faci!... sa vedem poate in 2010, reusesc sa fac ceva si cu liftu'.. coming soon!!!!!) si multe alte chestii pe care acum nu mi le amintesc.
in final?!?! nu stiu. mi-e sila de polopoghia aia cu "la multi ani, sanatate si multi bani..." etc, pe care daca as scrie-o mi-as ura-o tot mie ca eu ce-mi mai citesc blogu' :)) gluma! :)) (sper!)
dar ca un final demn de mine si al spiritului meu latino (aici nu se incadreaza si Pepe) nu fac publica decat deviza personala a anului 2010: "Hai cu LICENTA! Doamne ajuta sa ma apuc sa incep s-o redactez!"
cam atat pentru moment... ne intalnim la anu' cu posturi noi si sper eu.. amuzante! :)

trasatura de familie

nu e prima data cand o aud pe maicamea vorbind cu florile.
putin mai devreme, in incercarea mea de a ajunge la bucatarie sa beau un pahar cu apa, sa-mi potolesc setea provocata de biscuitii cu chimen, cei mai buni biscuiti din lume, apropo, aud o voce rastita in dormitorul mic.
ma uit la tata, era in canapea, in sufragerie, cazut in visare in timp ce vanghelie facea atmosfera pe realitatea.. frati nu am, surori nici atat, singura netaiata de pe lista, mama...
ma duc usurel spre usa si stau si ascult:
"fata... te rog eu, nu muri, doar nu esti prostuta sa faci asta... tocmai eu care te-am udat si am avut grija de tine.. merit sa te pierd?"
.....si dintr-o data trece la o stare emotionala mai ampla si incepe sa foloseasca un ton mai rastit: "auzi! ia vezi! ca ma enervezi, doar nu esti proasta sa mori. vezi ca te inlocuiesc cu Dracina (probabil alt soi de floare)... treaba ta! te-am avertizat! deci te inlocuiesc cu Dracina daca mori. sa nu zici ca nu ti-am zis, asa caaa, gandeste-te bine si vezi ce faci.. ori mori ori traiesti"... a terminat... m-a speriat monologu' ei.... cred ca a si scuipat floarea din vina tonului rastit, maine sigur moare ca a speriat-o saraca... dupa asta am vazut-o cum ii mangaia frunzele, cred ca era afectata pe bune.. asa ca am lasat-o si mi-am vazut de drum!
si iata cum in sfarsit am reusit sa raspund intrebarii "de unde ai atata imaginatie?".... s-a vazut... ce sa zic, e trasatura de familie! :)

multumirile de joi!

multumesc domnilor si doamnelor din metrou care put a transpiratie prin canadiana/ haina sau scurta de iarna la primele ore ale diminetii (probabil sunt pastratori si o au de iarna trecuta), multumesc celor care cred ca fac glume bune si isi testeaza rezistenta la fiecare statie tinand capu' afara pana se inchid usile de la metrou si rad ca tampitii, multumesc celui care se opune unui intreg grup de zeci de oameni care urca scarile, el dorind sa le coboare, derajandu-ne pe toti, multumesc celor disperati si fara rabdare care m-au pistosit azi incat mi-am lasat obrazul cu tot cu nas si mucozitati pe usa opusa celei pe care am intrat,a metroului, multumesc patronilor magazinelor de la coloane (din piata romana) care s-au gandit sa faca usa sa se deschida in exterior; pentru ca datorita unei asemenea idei reusite, azi am avut parte de 2 usi lipite de ochi, multumesc zapezii care "face glume", depunandu-se in gluga gecii mele, pe care eu din cauza frigului m-am gandit sa o folosesc pe post de adapost astfel trantindu-mi in cap un brat de zapada ce l-am simtit pana la glezne, multumesc "domnilor" culti care s-au hlizit ca eram atat de concentrata in privinta cartii pe care o citeam, incat m-am dezechilibrat considerabil la demararea brusca a metroului, multumesc cascavalului care s-a imputit in frigider lasandu-ma fara masa de pranz si nu in ultimul rand... multumesc tatalui meu care azi si-a depasit recordul personal la intarziere: 2h 39 min 7 secunde.
multumesc tuturor ca ati reusit sa ma enervati azi, maxim... foarte maxim... cel mai maxim!

TOP 4

doaaaamnelooor si doooomniloooor, de ceva vreme am o placere ce ma tine,numa o saptamana, ca vorba aceea am un auz sensibil.
despre ce e vorba?! in fiecare saptamana am un playlist format din 4 melodii mari si late care se repeta la nesfarsit :)... de data asta am hotarat sa le fac si publice ca deja sunt in a doua saptamana de ascultare constanta si nici urma de plictiseala... simt ca mai rezist inca pe atat :D... asa caaa, iata-le:

1)

2)

3)

4)

p.s. ordinea nu este aleatoare.. este fix cea din playlist. N-joy! :)

.... de Craciun!

azi e miercuri. ziua in care am seminar de engleza, dar peste care sar de vreo 3 saptamani incoace ca domnisoara profesoara de 76 de ani este anti - derdelus si vesnic gripata de porcina... asa ca stau in casa; anca e la serviciu, iar celelalte gagici ale grupului, Cris si Geo, s-au hotarat sa petreaca sarbatorile de anu' asta in indepartata America... asa ca altceva mai bun de facut, n-am! stau, ca o necivilizata, intr-o pozitie comoda si butonez masiv minunata telecomanda, fara a uita de messenger inainte de orice altceva. :)
toate ca toate, dar statu' asta nu duce la nimic bun pentru ca sunt bombardata pentru a 5-a oara cu acelasi gen de intrebari: "ce cadouri iei la ai tai anu' asta?"
nu stiu de ce, dar de fiecare data, ma buseste rasu'. oare mama s-ar simti mandra sa primeasca un cadou de la mine, cumparat tot cu banii ei? :))... cred ca nu... cu siguranta mi-ar raspunde, "de ce ai cheltuit banii inutil?", asta fara sa specifice cui ii apartineau initial.
oare tata s-ar arata incantat de darul de sub brad, pe care ar scrie numele lui fara sa faca mai intai exercitii de memorie sa-si aminteasca ziua cand si l-a cumparat?! bineinteles ca nu.
deci eu nu-mi mai pot atribui gesturi la care n-am contribuit financiar.
anu' trecut lucrurile stateau altfel, aveam salariu, pac pac si am putut sa fac cadouri pe masura banilor castigati.
anu' asta lucrurile stau cat se poate de uratel. statutul meu de mic intreprinzator inca nu mi-a adus nici un profit... mai astept inca putin si cu siguranta de Craciunul viitor voi avea resurse financiare proprii sa fac cadouri pentru fiecare membru al familiei, dar pana atunci... imi astept cadourile, fara sa intorc gestu' nimanui! :))... uuuu and it feels so good! :D

un pas mic pentru unul putin mai mare!

oficial, urasc zapada si orice fel de precipitatie care impiedica soarele sa isi faca aparitia. urasc vremea urata care ma indeamna sa fac lucruri care sunt departe de principiile mele, ce le credeam, pana nu demult, de neclintit.
decand cu zapada asta, m-am transformat intr-o maaare telenovelista.
recunosc, ma uitam la "dona barbara" doar nu e vina mea ca hormonilor mei le face placere sa-l priveasca pe santos luzardo, cand e calare.... pe situatie ,if you know what i mean :)), dar de aici pana la a descoperi cel mai penibi nume de telenovela ("fara sani nu exista paradis") credeam ca e cale lunga si batuta... se pare ca m-am inselat... toate astea se intampla ca ma complac sa duc o viata de "trantorita".
saptamana trecuta, imi amintesc ca aveam alte preferinte... iese sau nu base presedinte?! urmaream indeaproape orice fel de emisiune ce presupunea asemenea subiect... bun, a iesit, si din partea mea poate sa moara in chinuri, am hotarat sa nu ma mai intereseze politica, datorita lui. dar parca, abia acum realizez ca am facut o alegere proasta.
preferam sa ma uit la asta decat la "povestiri adevarate", ce-mi pune la dispozitie catralioane de tzoampe, gen alina plugaru, "bombele de la senzual"(azi le-am descoperit pentru prima data), blonda lu' Bote sau niste descraierate care se cracesc acum la televizor si care datorita faptului ca se alinta "iubita" intre ele, si-au pus nume de trupa "uby" si care vor sa cante, dar de iesit, nici nu incape in discutie, si care afirma ca ele-s naturale desi le curge masiv, tusu' si rimelu' si isi trec prin par unghiile false; si nu in ultimul rand, vad alte cacaturi, care slava cerului ma fac sa realizez ca altele sunt problemele vietii.
ii multumesc lu' Dumnezeu ca inca mai dispun de discernamant sa fac diferenta intre prost si bun si ca mama administreaza economic un frumos centru de copii abandonati, de la mine din oras, unde ma pot duce sa fac un lucru cu adevarat folositor. sa dau zecilor de copii o imbratisare pe care o cer cu cea mai mare sinceritate ori de cate ori, apare cate un adult la ei in camera...
asta da problema care ar trebui sa ne preocupe.. nu o pereche de cizme noi ca celelalte de anu' trecut nu mai sunt la moda sau sa ne luam lenjerie intima gen "craciunitza" pentru "uby",acum de craciun.
nu stiu ce mai am de zis... decat ca vreau sa ii dam o mana de ajutor Ioanei !!! :)