luna plina aseara!!! + telefon "zdruncinator" azi de dimineata, de la mami, care alarmata mi-a interzis sa ies din casa azi si maine pt ca NASA a anuntat prezenta unor explozii solare care pot afecta creieru', comportamentul uman si pot schimba componenta sangelui (=))), dupa spusele ei :))))... mai ramanea sa spuna ca va curge smantana sau sau vin (dupa caz) prin vene, datorita lor, in loc de sange...
...toate astea intr-o singura zi! cred ca asta e motivul agitatiei mele "sufletesti" saaaaau.... doar s-a produs un cutremur in muntele din mine, numit si HANDICAPATA (ca e "o munte", cum ar veni), in care s-au zduncinat zacamintele puternice de CRIZARE, NEBUNIE si ISTERIE....munte pe care orice femeie in poseda prin definitie :D
usor trist, as putea spune.... nici Vali Vijelie cu a lui piesa "sa iubesti doua femei" nu mai are nici un efect asupra mea.... sunt la pamant :)).... cum sa ramai imun la "sa iubesti doua femei/sa nu stii pe care vrei/una-i mama la copii/alta-i pofta inimii...offf zi de zi ma cert cu viata/traiesc numai cu speranta/intr-o zi ma voi gandi/s-aleg mama la copii"???? cum?!?! uite ca se poate...
poate ca acum vine intrebarea de ce am asa stare de ratata?!?! paaaai, pentru ca sunt proasta... sunt proasta ca ma framant inutil si degeaba cand porcii isi vad de ale lor... de laturi, de furaje, de ce scroafa sa mai impresioneze sau mai stiu eu ce alte lucruri.... sa ia foc cu totii!!!
bai baiatule, de ce sa stau sa imi fac miliarde de ganduri tampite in cap cand pot foarte bine sa-mi iau un pet de Bucegi si 18 pungi de seminte, sa ragai pana imi plesnesc geamurile si trezesc vecinii din cartier in timp ce imi mangai burta saturata de 4 casolete de mici cu mustar...
asa ar trebui sa facem toate!!!... de ce mama masii sa picam in nu stiu ce stare gen: "sunt tristaaaa, nu mai pot sa mai mananc... de ceeeeee s-a intamplat asta?" si sa oracaim toata ziua???...pana in prezent n-am vazut nici o roata patrata!
constat cu stupoare urmatoru' lucru: daca dai de mancare la porci constant, mananca...se simt bine, guitza fericiti... cum ii tai de la portie putin, rezista sa zicem 2-3 zile, ca vorba aia au si ei o aroganta s-o prestanta, daaaar din a 4-a deja parca le e dor de mancarea ta si se agita in asa fel sa o primeasca din nou!
totul sta in modul in care ne tinem pe pozitii... ia sa fim si noi nitel mai "shmecherite" si sa nu mai ridicam coada si sa umplem talciocu' in secunda 3...
de azi am hotarat sa schimb macazu'! da' ce sunt eu?! otreapa??? extraordinar!!!
chiar sunt nervoasa... azi, daca imi apare un porc in fata jur ca invat instantaneu sa scuip... nu pe mine, cum mi se intampla de fiecare data, ci pe el! si nu e gluma!!!...
luni, noiembrie 15, 2010
luni, noiembrie 08, 2010
anti - manele?!
ma bucur sa vad cum blogul meu desi inactiv....este totusi activ si atractiv!:)) suna usor enigmatic, dar este purul adevar... dupa un week-end prelungit petrecut acasa unde tehnologia este un subiect tabu, neavand acces la internet, datorita unor placeri "leptop-ice" ale lu' taicamiu (dar despre asta intr-un post separat), iata-ma ajunsa la Bucuresti cu inboxu' ultra mega plin. ma surprind singura sa vad cum imbatranesc, dobandit astfel o rabdare inimaginabila in a selecta si citi fiecare mail in parte... stiu, pana aici ati cascat de miliarde de ori... dar, ce sa fac?! mi-e drag sa povestesc chestiile mai cu lux de amanunte ca sa fie mai nerabdatoare alunecarea catre subiectul principal al postului....
revenind, printre multitudinea de mailuri, am gasit un comentariu la ultima mea postare de pe blog, adica aia dinaintea asteia :P... in care, mai pe scurt, scria:
"Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.(...) Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place"
buuuun... destul de interesant, ce sa zic??!, chiar m-a pus pe ganduri tanarul expeditor, ca si asa simt ca am destul de mult timp liber ce merita valorificat cumva, insaaaaa exista o mica mare problema!!!!
simtindu-ma in ultima vreme un soi de geniu neinteles, reactionand usor atipic in anumite situatii, am sa divulg un mic secret... ascult SI manele!!! si nu mi se pare deloc ceva grav, atata timp cat nu ma influenteaza din nici un punct de vedere, intelectual sau cu atat mai putin, vestimentar :))... m-am amuzat atat de mult pe seama lor si a versurilor mai mult decat idioate incat am inceput sa le ascult :))
am inceput cu un CD "asa de fun...ca sa ne radem" si am ajuns la vreo 5... am reactii de manelara care trosneste din degete si plimba mana spre stanga, dreapta asa usor pe ritm, traiesc baladele aolite la intensitate maxima, nu e nevoie decat de un si bemol ca sa-mi dau seama de la inceput ce piesa este... si tot asa!
ma amuz si eu pe seama mea... dar, repet, nu mi se pare deloc o tragedie!
sunt curioasa de un singur lucru acum :)),oare o sa mai fiu chemata la vreun interviu sau nu?!? tind sa cred ca nu :)... sinceritatea nu este mereu pusa la loc de cinste, uneori e bine sa taci sau sa scunzi bine anumite defecte sau calitati.
uite ca eu nu intentionez sa fac asta... am decis ca o sa-mi fac blog si ca atata vreme cat va fi deschis voi fii cat mai naturala si mai sincera in postari....
:) caaaam atat momentan... sa speram ca lucrurile vor evolua, si ca nu vor stagna nicidecum din cauza afirmatiei mele....
revin! :)
revenind, printre multitudinea de mailuri, am gasit un comentariu la ultima mea postare de pe blog, adica aia dinaintea asteia :P... in care, mai pe scurt, scria:
"Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.(...) Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place"
buuuun... destul de interesant, ce sa zic??!, chiar m-a pus pe ganduri tanarul expeditor, ca si asa simt ca am destul de mult timp liber ce merita valorificat cumva, insaaaaa exista o mica mare problema!!!!
simtindu-ma in ultima vreme un soi de geniu neinteles, reactionand usor atipic in anumite situatii, am sa divulg un mic secret... ascult SI manele!!! si nu mi se pare deloc ceva grav, atata timp cat nu ma influenteaza din nici un punct de vedere, intelectual sau cu atat mai putin, vestimentar :))... m-am amuzat atat de mult pe seama lor si a versurilor mai mult decat idioate incat am inceput sa le ascult :))
am inceput cu un CD "asa de fun...ca sa ne radem" si am ajuns la vreo 5... am reactii de manelara care trosneste din degete si plimba mana spre stanga, dreapta asa usor pe ritm, traiesc baladele aolite la intensitate maxima, nu e nevoie decat de un si bemol ca sa-mi dau seama de la inceput ce piesa este... si tot asa!
ma amuz si eu pe seama mea... dar, repet, nu mi se pare deloc o tragedie!
sunt curioasa de un singur lucru acum :)),oare o sa mai fiu chemata la vreun interviu sau nu?!? tind sa cred ca nu :)... sinceritatea nu este mereu pusa la loc de cinste, uneori e bine sa taci sau sa scunzi bine anumite defecte sau calitati.
uite ca eu nu intentionez sa fac asta... am decis ca o sa-mi fac blog si ca atata vreme cat va fi deschis voi fii cat mai naturala si mai sincera in postari....
:) caaaam atat momentan... sa speram ca lucrurile vor evolua, si ca nu vor stagna nicidecum din cauza afirmatiei mele....
revin! :)
joi, septembrie 30, 2010
"ie neboooon"!!!
put! si nu e gluma! chiar put! in casa pute, in oras pute, peste tot pute... si repet... nu e gluma!
domn' primar cred ca a simtit nevoia sa se razbune in cel mai oribil mod. dupa ce ne-a facut javre, ne-a zis ca n-o sa mai avem primar niciodata in viata voastra… asa ca el. ca am fost in mizerie, ca suntem o haita de derbedei si golani si ne-a dat frumos cu "Huoooo!" ca un adevarat edil si bun exemplu de urmat ce este, a crezut de cuviinta ca in loc sa arunce cu cacat cumparat din import in noi toti, "sustinatorii" lui, ca sa se razbune, sa ne lase sa ne manjim singuri cu propria materie prima ca sa zic asa!.... NE-A OPRIT APA!
am simtit nevoia sa fac publica aceasta situatie...cacacioasa in care ma aflu in situatia de fata si sa trezesc invidia celorlalti. de ce?????
pentru caaaa... stau la bloc, intr-un apartament si am reusit sa fac "dush" la lighean! super tare si ma doare si stomacu' pt ca am iesit sa beau azi o cafea si cred ca a fost facuta cu apa de la broaste ca de la robinet nici o sansa.
iata ca razbunarea primarului poate sa fie cu adevarat dureroasa :))...bine, pentru cei care intr-adevar se respecta si se mai spala din cand in cand... in rest nu stiu... nu ma intereseaza... vreau doar sa ma spal pe cap! :|
domn' primar cred ca a simtit nevoia sa se razbune in cel mai oribil mod. dupa ce ne-a facut javre, ne-a zis ca n-o sa mai avem primar niciodata in viata voastra… asa ca el. ca am fost in mizerie, ca suntem o haita de derbedei si golani si ne-a dat frumos cu "Huoooo!" ca un adevarat edil si bun exemplu de urmat ce este, a crezut de cuviinta ca in loc sa arunce cu cacat cumparat din import in noi toti, "sustinatorii" lui, ca sa se razbune, sa ne lase sa ne manjim singuri cu propria materie prima ca sa zic asa!.... NE-A OPRIT APA!
am simtit nevoia sa fac publica aceasta situatie...cacacioasa in care ma aflu in situatia de fata si sa trezesc invidia celorlalti. de ce?????
pentru caaaa... stau la bloc, intr-un apartament si am reusit sa fac "dush" la lighean! super tare si ma doare si stomacu' pt ca am iesit sa beau azi o cafea si cred ca a fost facuta cu apa de la broaste ca de la robinet nici o sansa.
iata ca razbunarea primarului poate sa fie cu adevarat dureroasa :))...bine, pentru cei care intr-adevar se respecta si se mai spala din cand in cand... in rest nu stiu... nu ma intereseaza... vreau doar sa ma spal pe cap! :|
marți, septembrie 28, 2010
ceva!
uite cum o masina de tuns iarba, ambalata fix la orele cand oamenii normali dorm, te determina sa iti reiei activitatea blogoristica si sa dai pe afara de inspiratie, asa dintr-o data.
m-am golanit! stiu! imi fac reclama negativa, dar macar stiu ca afirm ceva adevarat. am lenevit vacanta asta maxim, am toate liniutele complete la viata...da' degeaba. nu mi-a trecut nici macar 1 secunda prin cap sa mai scriu ceva pe aici sa oripilez lumea cu lucrurile care mi se intampla, ca slava cerului au fost incredibil de multe.
am avut o vacanta memorabila, cu siguranta! a fost perfecta! am descoperit care-s adevaratii oameni care chiar tin la mine si care sunt cei care nu dau doi bani pe ceea ce sunt si ce reprezint ca om din punct de vedere emotional si care la prima vedere pareau ca au cu totul si cu totul alte pareri, am cunoscut oameni noi in circumstante cat se poate de ciudate, dar in acelasi timp simpatice, m-am amestecat printre domnisoare care la 2 secunde scapa cate-un "feeeey", "manca-mi-ai...", "da-mi-ai..." fara sa pastrez o legatura constanta cu dumnealor pentru ca involuntar te influenteaza intr-o mica mare masura si asa mai departe.
inca 5 zile si gata, ma arunc iar in valtoarea capitalei. o sa fie o "placere" sa ma amestec printre mirosuri de transpiratie proaspata si veche, boschetari, fitze, tocuri de 18 in plina dimineatza si inca nu ai bagat cofeina intravenos... o sa fie o incantare.... n-am nici un chef.
m-am obisnuit acasaaa. mama ce frumos e! sa faca mami scovergi, sa lenevesc la tara in foisor, sa socializez la cafea.... d'astea.
dar gata... de luni, incepem sa redactam lista responsabilitatilor din fiecare inceput de toamna.
vroiam sa scriu despre altceva, asta e... data viitoare. anyway, see you soon!
ma inclin!
m-am golanit! stiu! imi fac reclama negativa, dar macar stiu ca afirm ceva adevarat. am lenevit vacanta asta maxim, am toate liniutele complete la viata...da' degeaba. nu mi-a trecut nici macar 1 secunda prin cap sa mai scriu ceva pe aici sa oripilez lumea cu lucrurile care mi se intampla, ca slava cerului au fost incredibil de multe.
am avut o vacanta memorabila, cu siguranta! a fost perfecta! am descoperit care-s adevaratii oameni care chiar tin la mine si care sunt cei care nu dau doi bani pe ceea ce sunt si ce reprezint ca om din punct de vedere emotional si care la prima vedere pareau ca au cu totul si cu totul alte pareri, am cunoscut oameni noi in circumstante cat se poate de ciudate, dar in acelasi timp simpatice, m-am amestecat printre domnisoare care la 2 secunde scapa cate-un "feeeey", "manca-mi-ai...", "da-mi-ai..." fara sa pastrez o legatura constanta cu dumnealor pentru ca involuntar te influenteaza intr-o mica mare masura si asa mai departe.
inca 5 zile si gata, ma arunc iar in valtoarea capitalei. o sa fie o "placere" sa ma amestec printre mirosuri de transpiratie proaspata si veche, boschetari, fitze, tocuri de 18 in plina dimineatza si inca nu ai bagat cofeina intravenos... o sa fie o incantare.... n-am nici un chef.
m-am obisnuit acasaaa. mama ce frumos e! sa faca mami scovergi, sa lenevesc la tara in foisor, sa socializez la cafea.... d'astea.
dar gata... de luni, incepem sa redactam lista responsabilitatilor din fiecare inceput de toamna.
vroiam sa scriu despre altceva, asta e... data viitoare. anyway, see you soon!
ma inclin!
joi, iulie 01, 2010
terci si "kamleben"!
urasc sa ma repet, dar trebuie sa o fac.
inainte de orice vreau sa mentionez ca n-am nimic cu nimeni, cu atat mai putin cu domnii fara de care viata ar fi cu adevarat trista. am doar cateva nelamuriri pe care sper sa le clarific azi, o data pentru totdeauna.
cred ca este pentru a miliarda oara, metaforic vorbind, cand imi deranjez creierul sa gandeasca si sa genereze niste pareri despre EI, masculii... nu stiu care o fi folosu', dar nu cred ca am sa-i pot intelege vreo data; nici nu stiu daca vreau.. ma rog...
nu am nici frustrari, nici complexe cu privire la acest subiect, doar militez pentru faptul ca este printre putinele subiecte interminabile din arsenalul femeilor de orice fel... (si aici intelegeti voi ce vreti)... pe care le ajuta sa nu se plictiseasca si sa mai schimbe macazu' ca uneori devine enervant sa to vorbeasca de ruj, balsam, tratamente de par, epilat nu stiu de care si sutiene....
vorbeam zilele trecute cu un prieten, foarte tare de altfel, care a avut curaju' sa-mi confirme una dinte banuieli... mi-a zis ca s-a demonstrat stiintific ca barbatii sunt idioti. nu stiu pe ce s-a bazat el cand a zis asta, ca n-a vrut sa imi dea mai multe detalii, daaaaar mintea mea de femeie care face un film de lung metraj si dintr-o samanta de migdala, a incercat sa faca unele corelatii.
ce barbat normal, care vorba aia are o varsta ( si vorbim aici de aia de peste 25 de ani) se incanta la carne macra sau la puicute fragezele?! un idiot?? bine, inteleg, au pulpite tari si ferme, daaar cum ramane cu discutiile?! e asa mare placere sa discute despre teza la romana, cum a chiulit de la istorie sau cat de obositor a fost azi cand a fost de serviciu si a sters tabla de 3 ori/h de mate.
ce doamne iarta-ma, crede el ca poate avea in comun cu ele... (nu ma refer la cei care pac pac, one night stand si dupa le revine mintea la cap, ci chiar la cei care o ard cu tinerici pentru multa vreme)... care-i shmecheria? chiar mi-ar placea sa stiu...
nu pot sa zic ca, vai saracii, ei sunt de vina, ca totul din cauza lor se intampla.... in niiiici un caz asta. tronul ispitei este ocupat de femei, sa fie clar. le-as asocia cu capuse de exemplu... stau cu tine pana te seaca de orice putere, atat fizica, dar mai ales financiara si dupa ce indicatoru' de puteri al vietii se duce putin mai jos de 5, lasa balta ce a inceput si cauta alt tantalau mai interesant.
stateam aseara de vorba cu niste prietene si chiar aveam toate aceeasi nedumerire... care-i schema?! de ce se multumesc barbatii cu fetite din astea mititele?!
chiar asa de grav stau cu capu' si nu pot realiza ca ei pot mai mult, ca pot avea o femeie in adevaratul sens al cuvantlui?... eu cred ca ei stiu asta, dar inca nu si-au dat seama!
astept pareri, opinii, sugestii si reclamatii in aceeasi forma!
multumesc!
inainte de orice vreau sa mentionez ca n-am nimic cu nimeni, cu atat mai putin cu domnii fara de care viata ar fi cu adevarat trista. am doar cateva nelamuriri pe care sper sa le clarific azi, o data pentru totdeauna.
cred ca este pentru a miliarda oara, metaforic vorbind, cand imi deranjez creierul sa gandeasca si sa genereze niste pareri despre EI, masculii... nu stiu care o fi folosu', dar nu cred ca am sa-i pot intelege vreo data; nici nu stiu daca vreau.. ma rog...
nu am nici frustrari, nici complexe cu privire la acest subiect, doar militez pentru faptul ca este printre putinele subiecte interminabile din arsenalul femeilor de orice fel... (si aici intelegeti voi ce vreti)... pe care le ajuta sa nu se plictiseasca si sa mai schimbe macazu' ca uneori devine enervant sa to vorbeasca de ruj, balsam, tratamente de par, epilat nu stiu de care si sutiene....
vorbeam zilele trecute cu un prieten, foarte tare de altfel, care a avut curaju' sa-mi confirme una dinte banuieli... mi-a zis ca s-a demonstrat stiintific ca barbatii sunt idioti. nu stiu pe ce s-a bazat el cand a zis asta, ca n-a vrut sa imi dea mai multe detalii, daaaaar mintea mea de femeie care face un film de lung metraj si dintr-o samanta de migdala, a incercat sa faca unele corelatii.
ce barbat normal, care vorba aia are o varsta ( si vorbim aici de aia de peste 25 de ani) se incanta la carne macra sau la puicute fragezele?! un idiot?? bine, inteleg, au pulpite tari si ferme, daaar cum ramane cu discutiile?! e asa mare placere sa discute despre teza la romana, cum a chiulit de la istorie sau cat de obositor a fost azi cand a fost de serviciu si a sters tabla de 3 ori/h de mate.
ce doamne iarta-ma, crede el ca poate avea in comun cu ele... (nu ma refer la cei care pac pac, one night stand si dupa le revine mintea la cap, ci chiar la cei care o ard cu tinerici pentru multa vreme)... care-i shmecheria? chiar mi-ar placea sa stiu...
nu pot sa zic ca, vai saracii, ei sunt de vina, ca totul din cauza lor se intampla.... in niiiici un caz asta. tronul ispitei este ocupat de femei, sa fie clar. le-as asocia cu capuse de exemplu... stau cu tine pana te seaca de orice putere, atat fizica, dar mai ales financiara si dupa ce indicatoru' de puteri al vietii se duce putin mai jos de 5, lasa balta ce a inceput si cauta alt tantalau mai interesant.
stateam aseara de vorba cu niste prietene si chiar aveam toate aceeasi nedumerire... care-i schema?! de ce se multumesc barbatii cu fetite din astea mititele?!
chiar asa de grav stau cu capu' si nu pot realiza ca ei pot mai mult, ca pot avea o femeie in adevaratul sens al cuvantlui?... eu cred ca ei stiu asta, dar inca nu si-au dat seama!
astept pareri, opinii, sugestii si reclamatii in aceeasi forma!
multumesc!
vineri, iunie 18, 2010
palavrageala de vara
de fiecare data cand deschid, dupa muuuult timp, pagina asta afurisita ca sa scriu cate ceva pe blog, niciodata nu scriu ce imi propun. am in cap un amalgam de subiecte mai mult sau mai putin interesante despre viata mea insipida si ciudat, nu ma pot hotari asupra unuia.
vezi ce inseamna sa nu mai scrii o perioada?! parca am doua maini stangi in creier care imi strang informatia sau zici ca saracii mei neuroni, aia doi pe care ii mai am, complesiti de lene, nu mai fac sinapsele cum trebuie si o ia Cristina frumos pe aratura.
nu-i nimic, manageriez frumos situatia si cum-ne-cum ies cu capul sus din ea.
am terminat facultatea. na! ca am facut-o si p'asta. imbatranesc frumos si sigur, dar macar sunt bucuroasa ca am facut ceva productiv in astia trei ani petrecuti in valtoarea obositoare a capitalei.
mai nou scriu la licenta, tocmai d'aia am si venit acasa. cica-i mai multa liniste si ma pot concentra mai bine... pe naiba!
Calarasiul asta, pe cuvant, de nu ma surprinde pe minut ce trece.
astfel am ajuns sa raportez orice cacanarie pe care o vad oriunde, la el.
e putin cam grav sa nu ma mai surprinda nici o masina "fita" pentru ca aici nu vad una de acelasi gen, ci mai multe... e grav sa sochez pe X sau Y ca ma vede ca ma plimb PE JOS in parc, de parca e ceva rusinos... "-cum ma Cristina?! ai masina si mergi pe jos???"/:), e grav sa vezi gagicute de 16-18 ani care se zbat sa se agate de gatu' unui firfizon care cica e "shmecher" ca o arde cu altii mai firfizoni ca el, doar ca sa intre si ele in randu' lumii, si bineinteles e grav sa mergi singura noaptea in masina, frumusel spre casa si la un moment dat sa vezi cum opreste unu' paralel cu tine si invoca fel de fel de semne obscene doar ca m-am bagat in fata lui la semafor si i-am stricat liniutza cu tovarasu' din dreapta, claxoane peste claxoane ca si cum e un trafic greu si intens si nu se poate sa existe vreo masina inainte ca deh, timpu' e pretios..s.a.m.d.
bine, acum as fi retardata sa spun ca asta se intampla numai in Calarasi, asa-i peste tot, dar parca, locuind de-o viata in el mi-as fi dorit sa il vad intr-un continuu progres nu regres, sau macar sa fi pastrat aceeasi linie constanta in ceea ce priveste agitatia inutila.
e vara si este explozie de fustite, partalonasi scurti, rochite, ochelari de soare, domnisoare ce vor sa epateze negresit, poate le ia in seama un monden "feroce", cozi la spalatoriile de masini, altele la benzinarie, ca doar deh.... tre' sa definalm pe prelungirea bucuresti cu bolidu' inscris in bulgareste... mai un claxon, mai o apa pe la terasa si uite asa trece ziua si s-a mai dus una din viata, semnata negresit in condica mondena locala...
cred ca d'aia imi si place acasa... "picanteriile" astea penibile, starnesc un umor spontan la care nu poti fi indiferent si iti doresti o amplificare mai mare a unor astfel de evenimente...
spre exemplu, nu credeam ca mai exista posibilitatea, aici, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, sa fiu partasa unei spontaneitati geniale... si anume sa opreasca un x masina in fata mea si sa ma invite la o tura nocturna :))
ma rog, poate ca e mai putin important sau poate ca nu este un exemplu tocmai inspirat, cert este ca si acasa a luat-o lumea razna. si in loc sa te bucuri de liniste si pace, cand vii acasa, din padurea amazoniana, cunoscuta si de numele de Bucuresti, in loc sa te eliberezi de intamplari nefericite, dai peste altele.
ce sa zic... azi e miercuri... astept cu "nerabdare" sambata cand ies gagicutele afara, dupa ce au economisit toata saptamana si sa ma uimesc de alte intamplari tragico - comice.
cam atat... ma inclin!
vezi ce inseamna sa nu mai scrii o perioada?! parca am doua maini stangi in creier care imi strang informatia sau zici ca saracii mei neuroni, aia doi pe care ii mai am, complesiti de lene, nu mai fac sinapsele cum trebuie si o ia Cristina frumos pe aratura.
nu-i nimic, manageriez frumos situatia si cum-ne-cum ies cu capul sus din ea.
am terminat facultatea. na! ca am facut-o si p'asta. imbatranesc frumos si sigur, dar macar sunt bucuroasa ca am facut ceva productiv in astia trei ani petrecuti in valtoarea obositoare a capitalei.
mai nou scriu la licenta, tocmai d'aia am si venit acasa. cica-i mai multa liniste si ma pot concentra mai bine... pe naiba!
Calarasiul asta, pe cuvant, de nu ma surprinde pe minut ce trece.
astfel am ajuns sa raportez orice cacanarie pe care o vad oriunde, la el.
e putin cam grav sa nu ma mai surprinda nici o masina "fita" pentru ca aici nu vad una de acelasi gen, ci mai multe... e grav sa sochez pe X sau Y ca ma vede ca ma plimb PE JOS in parc, de parca e ceva rusinos... "-cum ma Cristina?! ai masina si mergi pe jos???"/:), e grav sa vezi gagicute de 16-18 ani care se zbat sa se agate de gatu' unui firfizon care cica e "shmecher" ca o arde cu altii mai firfizoni ca el, doar ca sa intre si ele in randu' lumii, si bineinteles e grav sa mergi singura noaptea in masina, frumusel spre casa si la un moment dat sa vezi cum opreste unu' paralel cu tine si invoca fel de fel de semne obscene doar ca m-am bagat in fata lui la semafor si i-am stricat liniutza cu tovarasu' din dreapta, claxoane peste claxoane ca si cum e un trafic greu si intens si nu se poate sa existe vreo masina inainte ca deh, timpu' e pretios..s.a.m.d.
bine, acum as fi retardata sa spun ca asta se intampla numai in Calarasi, asa-i peste tot, dar parca, locuind de-o viata in el mi-as fi dorit sa il vad intr-un continuu progres nu regres, sau macar sa fi pastrat aceeasi linie constanta in ceea ce priveste agitatia inutila.
e vara si este explozie de fustite, partalonasi scurti, rochite, ochelari de soare, domnisoare ce vor sa epateze negresit, poate le ia in seama un monden "feroce", cozi la spalatoriile de masini, altele la benzinarie, ca doar deh.... tre' sa definalm pe prelungirea bucuresti cu bolidu' inscris in bulgareste... mai un claxon, mai o apa pe la terasa si uite asa trece ziua si s-a mai dus una din viata, semnata negresit in condica mondena locala...
cred ca d'aia imi si place acasa... "picanteriile" astea penibile, starnesc un umor spontan la care nu poti fi indiferent si iti doresti o amplificare mai mare a unor astfel de evenimente...
spre exemplu, nu credeam ca mai exista posibilitatea, aici, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, sa fiu partasa unei spontaneitati geniale... si anume sa opreasca un x masina in fata mea si sa ma invite la o tura nocturna :))
ma rog, poate ca e mai putin important sau poate ca nu este un exemplu tocmai inspirat, cert este ca si acasa a luat-o lumea razna. si in loc sa te bucuri de liniste si pace, cand vii acasa, din padurea amazoniana, cunoscuta si de numele de Bucuresti, in loc sa te eliberezi de intamplari nefericite, dai peste altele.
ce sa zic... azi e miercuri... astept cu "nerabdare" sambata cand ies gagicutele afara, dupa ce au economisit toata saptamana si sa ma uimesc de alte intamplari tragico - comice.
cam atat... ma inclin!
marți, mai 04, 2010
let me to say: i'm so happy today!
fix in acest moment (subscris la 19:05) ma aflu intr-o stare perfecta ca sa zic asa. soarele e afara, eu sunt balonata de mineralele Borsec, masina de spalat huruie ca niciodata (sa speram ca n-o sa bubuie) si Diana Ross imi canta maxim, bine, atat cat pot duce niste boxe mici de asus :).
fiind creata oarecum o atmosfera propice pentru relaxare, am zis sa imi exersez putin rapiditatea degetelor si sa ma apuc de povestit chestii, ca vorba aia n-am mai facut-o de mult.
nici nu stiu cu ce sa incep ca sunt bagata in asa de multe chestii incat ar deveni cu siguranta plictisitor daca le-as lua pe toate la disecat.
cert este ca, ma aflu intr-o perioada de autocunoastere, de genu' "hai sa vedem daca esti in stare sa faci X lucru", bazandu-ma numai si numai pe sinceritate. spre uimirea mea imi iese excelent si de vreo 2 saptamani abia daca mai am timp sa respir... internship, training, workshop, proiecte, licenta, facebook (ce a devenit deja o isterie destul de molipsitoare in ceea ce ma priveste), conferinte, 1 mai la mare cu voci constipate de la terase... inghetata extra, salate Caesar, latte la Cafe del Mar si o minunata rancezire la soarele inceputului ultimei luni de primavara, "incantarea" petelor mirositoare de la nivelul axilei din metrou, respiratie urat mirositoare ce am crezut ca azi o sa-mi epileze permanent narile, am gasit incarcatoru' de la camera foto pe care il dadusem pierdut de vreo 5 luni (moment perfect sa fac ceva update-uri pe ici pe colo), ciorba de perisoare, chec si capsuni. toate astea adunate imi incarca ziua oribil de mult... nu vreau sa sune ca o "plangere", din contra, e o mare placere.
in felu' asta invat si eu intr-un final sa devin mai organizata, punctuala, activa, ma simt implicata in lucruri concrete, incep sa constientizez ca e momentul sa am un succesor la tronul imperiului "frecatorilor de menta".... in sfarsit!
pentru dusmanii mei: "lasati-va unghiile sa creasca sa aveti ce sa va bagati in ochi. Cristina is back in business!"....
multumesc celor ce nu ma credeau in stare, doamnei de la strategic ce mi-a explicat nonsalant: "fac misto de tine!" pe principiul: "esti proasta! iesi afara!", multumesc spiritului mei relaxat si fara grija zilei de maine, perseverent, ce a pus toate aceste vorbe fix pe scaunul ergonomic cu care isi plimba posteriorul de luni pana vineri.
ma simt minunat. si azi, nimic, absolut NIMIC n-are cum sa-mi strice starea asta. nici macar puful e plopi existent momentan in gura sau un ecler expirat de 3 saptamani....daaaaaaa, lasati eclerele expirate sa vina la mine!!!
fiind creata oarecum o atmosfera propice pentru relaxare, am zis sa imi exersez putin rapiditatea degetelor si sa ma apuc de povestit chestii, ca vorba aia n-am mai facut-o de mult.
nici nu stiu cu ce sa incep ca sunt bagata in asa de multe chestii incat ar deveni cu siguranta plictisitor daca le-as lua pe toate la disecat.
cert este ca, ma aflu intr-o perioada de autocunoastere, de genu' "hai sa vedem daca esti in stare sa faci X lucru", bazandu-ma numai si numai pe sinceritate. spre uimirea mea imi iese excelent si de vreo 2 saptamani abia daca mai am timp sa respir... internship, training, workshop, proiecte, licenta, facebook (ce a devenit deja o isterie destul de molipsitoare in ceea ce ma priveste), conferinte, 1 mai la mare cu voci constipate de la terase... inghetata extra, salate Caesar, latte la Cafe del Mar si o minunata rancezire la soarele inceputului ultimei luni de primavara, "incantarea" petelor mirositoare de la nivelul axilei din metrou, respiratie urat mirositoare ce am crezut ca azi o sa-mi epileze permanent narile, am gasit incarcatoru' de la camera foto pe care il dadusem pierdut de vreo 5 luni (moment perfect sa fac ceva update-uri pe ici pe colo), ciorba de perisoare, chec si capsuni. toate astea adunate imi incarca ziua oribil de mult... nu vreau sa sune ca o "plangere", din contra, e o mare placere.
in felu' asta invat si eu intr-un final sa devin mai organizata, punctuala, activa, ma simt implicata in lucruri concrete, incep sa constientizez ca e momentul sa am un succesor la tronul imperiului "frecatorilor de menta".... in sfarsit!
pentru dusmanii mei: "lasati-va unghiile sa creasca sa aveti ce sa va bagati in ochi. Cristina is back in business!"....
multumesc celor ce nu ma credeau in stare, doamnei de la strategic ce mi-a explicat nonsalant: "fac misto de tine!" pe principiul: "esti proasta! iesi afara!", multumesc spiritului mei relaxat si fara grija zilei de maine, perseverent, ce a pus toate aceste vorbe fix pe scaunul ergonomic cu care isi plimba posteriorul de luni pana vineri.
ma simt minunat. si azi, nimic, absolut NIMIC n-are cum sa-mi strice starea asta. nici macar puful e plopi existent momentan in gura sau un ecler expirat de 3 saptamani....daaaaaaa, lasati eclerele expirate sa vina la mine!!!
miercuri, martie 31, 2010
happy people :)
azi pentru ca m-am trezit cu o stare de spirit perfect minunata, am zis sa colorez blogu cu o parte din zambetele si ranjetele din colectia mea de poze cu "oameni fericiti". bineinteles inainte de toate am primit acceptul lor sa le fac publice asta ca sa nu cumva sa iscam vre-un scandal inutil.
pozele sunt, sa zicem, desprinse din starea mea de spirit actuala. enjoy! ;;)
AAAAAAAAKk/3_Lp2pkOoK4/s320/8918_156364493722_758078722_2927142_1962727_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454710322682668786" /> .jpg)
pozele sunt, sa zicem, desprinse din starea mea de spirit actuala. enjoy! ;;)
AAAAAAAAKk/3_Lp2pkOoK4/s320/8918_156364493722_758078722_2927142_1962727_n.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454710322682668786" /> .jpg)
marți, martie 30, 2010
cele rele sa se spele... cele bune sa s-adune!
este pentru prima data cand am sa vorbesc direct despre un incident in care am fost pe post de "victima", asta pentru ca nu am considerat ca e necesar, aici nu vorbim despre lucruile neplacute, din contra... am mai zis ceva de "menirea blog-ului", ma rog... si poate ca nu vorbeam daca nu realizam azi ca intotdeauna faptele bune sunt rasplatite atata vreme cand le faci fara sa ai nici cea mai mica ezitare sau cel mai mic regret... poate ca si starea mea actuala, de bine, e un motiv in plus sa vorbesc despre el (incidentu'); cica ajuta la "eliberare"... sa vedem!
undeva prin octombrie m-am dus la calarasi in week-end, chiar nu-mi mai amintesc motivul, dar cu siguranta este cel mai putin important. fiind acasa, s-a intamplat sa am putina treaba la un orange shop din oras. pentru ca mai nou pana si acolo s-au inmultit masinile mai ceva ca ciupercile dupa ploaie, neavand unde sa-mi parchez masina,pe Geta ( ca asa o cheama), am lasat-o pentru 2 minute (ca atat preconizam ca o sa intarzii) pe avarii paralela cu alte masini.
bineinteles dupa ce mi-am terminat treaba, pac la masina sa plec. cand colo un "domn" cam pe la 40 si ceva de ani zbiera si injura in plina strada mai ceva ca un descreierat in camasa de forta de la sapunari. credeam ca nu suntem din aceeasi poveste, cand colo, de unde!?, mie imi erau adresate toate... erau din alea din categoria: "fa!", "sa-mi bag...", "proasto", "hartanito" (cunoscatorii sunt in tema, tocmai de aceea nu consider ca mai este necesar sa le mai citez)... toate astea pentru simplu' fapt ca ii blocasem masina, pentru 2 minute.
bineinteles ca dupa ce mi-a facut un "renume" in mijloc de interectie, cum ar veni, dintr-o data striga: "vino ba ca a venit asta. hai repede!"
nici nu apuc sa-mi intorc capu' in directia in care tipa descreieratu' ca cineva imi deschide portiera la masina si imi trage un minunat pumn in gura de a reusit sa-mi sparga buza pe interior si sa-mi invineteasca falca dupa care a plecat in tromba fara sa afiseze vreo urma de regret, eventual a mai adaugat niste injuraturi dupa ce mi-a trantit usa la masina atat de tare incat am crezut ca mi-a spart geamu' ... imi amintesc doar ca imi simteam capu' ca un dovleac clocit.
dand dovada de o prezenta de spirit ce m-a socat pana si pe mine (ca aveam ochii inecati in lacrimi si pur si simplu nu vedeam absolut nimic) am reusit sa-i iau repede nr de la masina... l-am sunat repede pe "sefu' suprem" (tata) sa-l informez de situatie si a venit cu o idee geniala, pe langa cea existenta deja in care era dispus sa il cioparteasca si sa-l faca tochitura pentru Craciun, a zis sa mergem imediat sa ii facem dosar penal. zis si facut.
am aflat ulterior ca "domnul" ce m-a lovit are nici mai mult nici mai putin de 70 de ani si ca a fost un mare "om" important in cei multi ani ai vietii.
unde vreau sa ajung?
dupa ce a fost instiintat si "dumnealui" ca ii figureaza numele pe un minunat dosar penal pe mai are putin si o sa se afle pe rol, a decis sa ma caute... culmea exasperant de spasit si de agasant... ieri m-a sunat din nou si am decis ca nu are rost sa mai taraganam situatia atat si sa-l iert :); ca desi sunt al 9782372832-lea caz de agresivitate din partea unui barbat, nu va schimba cu nimic faptul de a lasa sa mearga mai departe dosaru', alte femei vor fi in continuare ciomagite de netrebnici.
nu stiu daca i-am dat vreo lectie sau daca l-am pus macar pe ganduri, prea putin ma intereseaza aspectu' asta, sunt multumita doar de un singur lucru: pentru ca am decis sa-mi retrag acuzatiile, mi s-a intors "fapta buna" cum ar veni. am obtinut cel mai perfect loc de practica pe care puteam sa-l obtin in toata viata mea: Saatchi & Saatchi!
asa ca... duca-se toate repercusiunile lasate de pumn si duca-se toate lucrurile urate ce le-a tras dupa el!... the future's bright! :D
undeva prin octombrie m-am dus la calarasi in week-end, chiar nu-mi mai amintesc motivul, dar cu siguranta este cel mai putin important. fiind acasa, s-a intamplat sa am putina treaba la un orange shop din oras. pentru ca mai nou pana si acolo s-au inmultit masinile mai ceva ca ciupercile dupa ploaie, neavand unde sa-mi parchez masina,pe Geta ( ca asa o cheama), am lasat-o pentru 2 minute (ca atat preconizam ca o sa intarzii) pe avarii paralela cu alte masini.
bineinteles dupa ce mi-am terminat treaba, pac la masina sa plec. cand colo un "domn" cam pe la 40 si ceva de ani zbiera si injura in plina strada mai ceva ca un descreierat in camasa de forta de la sapunari. credeam ca nu suntem din aceeasi poveste, cand colo, de unde!?, mie imi erau adresate toate... erau din alea din categoria: "fa!", "sa-mi bag...", "proasto", "hartanito" (cunoscatorii sunt in tema, tocmai de aceea nu consider ca mai este necesar sa le mai citez)... toate astea pentru simplu' fapt ca ii blocasem masina, pentru 2 minute.
bineinteles ca dupa ce mi-a facut un "renume" in mijloc de interectie, cum ar veni, dintr-o data striga: "vino ba ca a venit asta. hai repede!"
nici nu apuc sa-mi intorc capu' in directia in care tipa descreieratu' ca cineva imi deschide portiera la masina si imi trage un minunat pumn in gura de a reusit sa-mi sparga buza pe interior si sa-mi invineteasca falca dupa care a plecat in tromba fara sa afiseze vreo urma de regret, eventual a mai adaugat niste injuraturi dupa ce mi-a trantit usa la masina atat de tare incat am crezut ca mi-a spart geamu' ... imi amintesc doar ca imi simteam capu' ca un dovleac clocit.
dand dovada de o prezenta de spirit ce m-a socat pana si pe mine (ca aveam ochii inecati in lacrimi si pur si simplu nu vedeam absolut nimic) am reusit sa-i iau repede nr de la masina... l-am sunat repede pe "sefu' suprem" (tata) sa-l informez de situatie si a venit cu o idee geniala, pe langa cea existenta deja in care era dispus sa il cioparteasca si sa-l faca tochitura pentru Craciun, a zis sa mergem imediat sa ii facem dosar penal. zis si facut.
am aflat ulterior ca "domnul" ce m-a lovit are nici mai mult nici mai putin de 70 de ani si ca a fost un mare "om" important in cei multi ani ai vietii.
unde vreau sa ajung?
dupa ce a fost instiintat si "dumnealui" ca ii figureaza numele pe un minunat dosar penal pe mai are putin si o sa se afle pe rol, a decis sa ma caute... culmea exasperant de spasit si de agasant... ieri m-a sunat din nou si am decis ca nu are rost sa mai taraganam situatia atat si sa-l iert :); ca desi sunt al 9782372832-lea caz de agresivitate din partea unui barbat, nu va schimba cu nimic faptul de a lasa sa mearga mai departe dosaru', alte femei vor fi in continuare ciomagite de netrebnici.
nu stiu daca i-am dat vreo lectie sau daca l-am pus macar pe ganduri, prea putin ma intereseaza aspectu' asta, sunt multumita doar de un singur lucru: pentru ca am decis sa-mi retrag acuzatiile, mi s-a intors "fapta buna" cum ar veni. am obtinut cel mai perfect loc de practica pe care puteam sa-l obtin in toata viata mea: Saatchi & Saatchi!
asa ca... duca-se toate repercusiunile lasate de pumn si duca-se toate lucrurile urate ce le-a tras dupa el!... the future's bright! :D
joi, martie 25, 2010
Ajutor!
credeam ca azi o sa ma trezesc cu creierii limpezi. se pare ca m-am inselat! si firar ea de inselare ca pune stapanire pe mine. in ultima vreme am niste dimineti atat de previzibile incat incep sa ma infioare. este a 53-a dimineata din viata mea in care am aceeasi neliniste si aceleasi mormane de semne de intrebare de stau sa-mi cada in cap si poate eventual sa-l crape o data pentru totdeauna, ca poate scap de "apasare".
unde-i carenta intelecuala? vine imediat si explicatia.
facand un calcul amanuntit am constatat ca din ultimile doua luni din viata mi-am petrecut 1072 de ore gandindu-ma la viitorul meu. ma simt intr-o perioada in care predomina o maaare incertitudine.
ma apropii cu pasi repezi de 22 de ani si constat ca incep sa scap treptat de anii copilariei si de indiferenta si in schimb capat, griji, responsabilitati, decizii de luat de una singura ce imi pot schimba sau nu viitorul (sigur, sub atenta supraveghere a celor mari - parintii mei, in cazul de fata, dar care nu pot favoriza in nici un fel situatia ca deh, n-au avut ce face si cred ca mi-au bagat discernamant si putere de decizie pana si in cele mai ascunse locuri, ca sa nu le spun pe de-a dreptu').
ma gandesc ca in curand o sa fiu proaspat licentiata, ca va trebui sa incep imediat un master, ca sa pot echivala studiile-mi universitare cu ceva ce suna a "elita" nu cu o posibila "postliceala"... si ce crezi? ma simt o inapta, o inutila... "una buena para nada" (cum ar spune dona barbara din telenovela cu acelasi nume :| ). nici macar nu ma vad angajata si facand parte zilnic din rutina corporatista absolut deloc. am un spirit prea creativ ce tipa ca vrea sa fie exploatat la maximum.
stiu ca poate exagerez, dar serios ca ma gandesc destul de serios la problematica. neavand absolut deloc experienta si nefiind catusi de putin prinsa in miliardele de teorii intr-ale marketingului, momentan nu ma vad facand nimic.
am si karma "buna" se pare; mai ales anu' asta in care absolv in plina criza economica ce aduce dupa sine automat si stoparea ofertei pentru locurile de munca.
na cristino. descurca-te!
mi se pare ca traiesc un cosmar. ca trec prin cea mai grea perioada a vietii mele. perioada in care tre' sa-mi decid singura viitorul, sa castig singura banii mei, sa fiu raspunzatoare pentru faptele mele, fie ele bune sau rele.
daca la 16 ani poate ca aveam alta viziune asupra vietii, gen "hai sa ma treaca stanciu la romana" sau "doamne ajuta sa o prind pe david azi la chimie in toane relatriv bune", la 21 ma simt atat de impovarata cu o gramada de ganduri carora simt ca nu le mai pot face fata cu atat mai putin sa lucrez intens sa le transform in realitate.
nu stiu, dar e al naibi de greu sa hotarasc singura ce trebuie sa fac cu viata mea! heeeeeeelp!!!!!
miercuri, martie 24, 2010
perfectiunea "perfecta"
cu riscul de a ma repeta, iata ca revin la vesnicul subiect al femeilor: barbatii. de cateva seri, stau la claca cu prietenele mele si barfim barbatii sau visand la perfectiunea masculina, nu inainte de a mentiona ca suntem inconjurate de praji, sos de vanilie, granini si alte alimente "caloricoase" care cu siguranta nu aduc nici un beneficiu, mai ales in cucerirea imediata a ochilor sexului opus ce se dovedeste pe zi ce trece mai atras de silfide, somaleze sau scheleti, cu parul lung eventual :)
totul pleaca, evident de la marele self-esteem pe care ni-l purtam si la care nu putem renunta neam, si aici amintesc: "noi care suntem atat de perfecte: inteligente, frumoase, amuzante, politicoase, sociabile, comunicative"... "tocmai noi care reprezentam perfectiunea "perfecta", nu gasim si noi unu' pe masura noastra. :))
banuiesc ca inevitabil vine intrebarea: "care e masura voastra?".. nici o problema, avem raspunsul imediat: "inalt, frumos, inteligent, om de afaceri - daca se poate, rolex care sa propage razele soarelui in parbrizul de la bentley, aston martin, lamborghini si al tuturor celorlalte "animale" cu roti din posesia personala, brunet, cu un zambet perfect albit la dentist (gen, un colt al gurii usor spre ochiu' stang, de preferat), chiar daca asta ar insemna o pierdere grava si imediata a smaltului dintilor [stiti vorba aia, "frumusetea cere sacrificii"(adaptata putin)], incantator, care sa faca o poveste din creanga (cheala) de cires pe care ti-o aduce, spunand asa sharmant: "ti-am adus creanga pur si simplu pentru ca tu esti floarea de pe ea", sa te cucereasca numai privindu-te in ochi si pe care sa-l inebuneasca zambetul tau... s.a.m.d".... si gata m-am ciupit singura... asa ceva nu exista.
ciudat, pana si noi suntem constiente de asta si totusi suntem perseverente. avem voie sa visam. sa ne imaginam ca exista cineva acolo pentru noi care sa indeplineasca toate cele "cateva" pretentii mai sus mentionate...
evident ca am glumit, nu suntem atat de retardate incat sa fim atat de absurde si sa aspiram la niste "calitati" atat de superficiale :). prototipurile si idealurile masculine nu sunt nimic altceva decat o frumoasa conditionare a mintii.
de ce sa mint sa spun ca da!, il vreau inalt, brunet, inteligent si manierat? nu-i asa. as fi ipocrita sa nu recunosc ca exista sanse mari sa ma dea pe spate unu' cat mine, cu dreaduri, caruia sa-i placa sa strabata orasu' la picior si pe care pur si simplu sa-l apuce mancarimile de la alergie numai cand ar auzi cuvantul "mall", daaaar care sa aibe un simt al umorului pur si simplu fascinant si o gesticulatie perfecta, pentru care sa am o placere nebuna sa-l cadorisesc in fiecare zi cu un tub de Kiltox, pentru dreaduri ca sa mai scape de musuroiu' de molii capilare. :)
pur si simplu nu ma dau la o parte de la asemenea posibilitati, dar pur si simplu inca nu am aptitudini de prezicatoare ca sa-mi pot vedea singura viitorul. :)
asa ca incercand sa ajungem la o concluzie toate 4... ce credeti? n-am reusit... asta pentru ca perfectiunea nu exista si nici noi nu stim ce ne dorim, ce ne completeaza, ce ne lipseste sau ce ne-ar intregi perfect.
pana data viitoare va las in pom.. si pomul in aer. exact asa cum suntem si noi. keep in touch daca se intrevad noi concluzii (desi, intre noi fie vorba, nu cred ca vor fi)
ma inclin!
sâmbătă, martie 20, 2010
o parere.
pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.... sau nu?!
cred ca 4 din ultimele mele 6 postari incep cu aceeasi idee. aceea ca m-am puturosit si ca mi-am abandonat serios blog-ul. nu mai am scuze de genul,"n-am avut timp", "am facut alte lucruri destul de solicitante" sau "scriu la licenta", etc. in nici un caz! pur si simplu recunosc ca totul se traduce: "lipsa de idei". si am o perfecta degajare in a recunoaste asta. abia acum costat ca nu's asa de inteligenta, incat sa gasesc lururi noi de scris pe blog, in fiecare zi. deci nu sunt. poate ca blogu' nu este pentru mine. poate ca e prea complex ca eu sa pot tine pasu' cu el. eh, si aici intervine, perseverenta. si fix despre asta as vrea sa vorbesc astazi. despre acea perseverenta, ce te provoaca sa te comporti ca un "necunoscut" cunoscut doar ca sa-ti traiesti viata la intensitate maxima.
fix despre ea as vrea sa scriu azi. stiu ca nu are nici o legatura cu introducerea, dar nah, nu mi-am scris ideile inainte pe-o foaie, pur si simplu, au venit pe parcurs... revenim.
nu's eu initiatoarea "pudismului" la 21 de ani, dar nici sa-ti pui cenusa-n cap doar ca sa epatezi, sa retraiesti timpurile de mult apuse sau sa te faci "remarcat" prin tot felul de cacanarii.
bucurestiul este, dupa parerea mea, cea mai mare incercare pentru noi cei din provincie. pentru noi, cei care provenim dintr-un oras mic, cum ar fi orasul meu de exemplu, Calarasi. un oras in care toata lumea se cunoaste cu toata fumea, lipsit de posibilitati, unde iesirile, de orice natura iti sunt ingradite, pentru ca risti sa te vada un cunoscut si sa instiinteze imediat parintii si etc.
de ce asociez bucurestiul cu o incercare? pai pentru ca aici ti se intinde pur si simplu o tava cu tot felul de ispite si incercari in fata carora esti silit sa rezisti, sau nu :).
eu am o personalitate prea puternica sa ma las influentata de toate ispitele astea, dar se pare ca nu toata lumea e ca mine. si imi pare rau cand vad ca de fapt nu mai cunosc pe nimeni. n-as vrea sa fiu prea explicita, dar penru prima data in viata mea m-am simtit absenta si inexistenta intre atatia cunoscuti. e cel mai oribil sentiment sa constati dupa ceva timp ca de fapt nu ai nimic in comun cu cei cu care ai petrecut atata timp din viata ta. ma rog, cica polii opusi se atrag si se completeaza. ma indoiesc. polii opusi se distanteaza si se separa si fiecare merge pe drumul pe care si-l alege.
imi pare rau, dar chiar ma simt complet absenta pe langa atata lume pe care chiar credeam ca o cunosc, doar pentru simplu fapt ca in fiecare ora, zi, saptamana oscileaza din punct de vedere comportamental. asta e.
raman eu dezgustata.
fara sa par o frustrata sau o complexata :)... mentionez ca e doar... o parere!:)
cred ca 4 din ultimele mele 6 postari incep cu aceeasi idee. aceea ca m-am puturosit si ca mi-am abandonat serios blog-ul. nu mai am scuze de genul,"n-am avut timp", "am facut alte lucruri destul de solicitante" sau "scriu la licenta", etc. in nici un caz! pur si simplu recunosc ca totul se traduce: "lipsa de idei". si am o perfecta degajare in a recunoaste asta. abia acum costat ca nu's asa de inteligenta, incat sa gasesc lururi noi de scris pe blog, in fiecare zi. deci nu sunt. poate ca blogu' nu este pentru mine. poate ca e prea complex ca eu sa pot tine pasu' cu el. eh, si aici intervine, perseverenta. si fix despre asta as vrea sa vorbesc astazi. despre acea perseverenta, ce te provoaca sa te comporti ca un "necunoscut" cunoscut doar ca sa-ti traiesti viata la intensitate maxima.
fix despre ea as vrea sa scriu azi. stiu ca nu are nici o legatura cu introducerea, dar nah, nu mi-am scris ideile inainte pe-o foaie, pur si simplu, au venit pe parcurs... revenim.
nu's eu initiatoarea "pudismului" la 21 de ani, dar nici sa-ti pui cenusa-n cap doar ca sa epatezi, sa retraiesti timpurile de mult apuse sau sa te faci "remarcat" prin tot felul de cacanarii.
bucurestiul este, dupa parerea mea, cea mai mare incercare pentru noi cei din provincie. pentru noi, cei care provenim dintr-un oras mic, cum ar fi orasul meu de exemplu, Calarasi. un oras in care toata lumea se cunoaste cu toata fumea, lipsit de posibilitati, unde iesirile, de orice natura iti sunt ingradite, pentru ca risti sa te vada un cunoscut si sa instiinteze imediat parintii si etc.
de ce asociez bucurestiul cu o incercare? pai pentru ca aici ti se intinde pur si simplu o tava cu tot felul de ispite si incercari in fata carora esti silit sa rezisti, sau nu :).
eu am o personalitate prea puternica sa ma las influentata de toate ispitele astea, dar se pare ca nu toata lumea e ca mine. si imi pare rau cand vad ca de fapt nu mai cunosc pe nimeni. n-as vrea sa fiu prea explicita, dar penru prima data in viata mea m-am simtit absenta si inexistenta intre atatia cunoscuti. e cel mai oribil sentiment sa constati dupa ceva timp ca de fapt nu ai nimic in comun cu cei cu care ai petrecut atata timp din viata ta. ma rog, cica polii opusi se atrag si se completeaza. ma indoiesc. polii opusi se distanteaza si se separa si fiecare merge pe drumul pe care si-l alege.
imi pare rau, dar chiar ma simt complet absenta pe langa atata lume pe care chiar credeam ca o cunosc, doar pentru simplu fapt ca in fiecare ora, zi, saptamana oscileaza din punct de vedere comportamental. asta e.
raman eu dezgustata.
fara sa par o frustrata sau o complexata :)... mentionez ca e doar... o parere!:)
miercuri, martie 03, 2010
MD = Martea Dubioasa!
ieri am fost prea bulversata sa imi prezint impresiile proaspat intrate in primavara, despre Bucurestiul insorit si aglomerat, pentru ca pentru prima data in 2010, ritualul meu MARTIal a fost bulversat si ravasit de cu totul si cu totul alte tabieturi de care depindeam mai mult sau mai putin. asa ca a trebuit sa stau ceva timp sa-mi revin dupa o zi atat de dezamagitor de bruiata si sa-mi aranjez tot universul obisnuit cu aceleasi lucruri martea.... astfel ca, iata ce marti trista am avut saptamana asta:
* m-am trezit de dimineata (la o ora neortodooxa bineinteles, 6:45 - ca marti e singura zi din viata mea care ma exploateaza la greu... ma face sa ma simt corporatista cu norma intreaga) si cand m-am dus sa ma spal pe fata, DEZAMAGIRE!!! :(( in loc sa-l aud pe vecinul de la 5 care de obicei martea isi vomita cu zgomot matele in timp ce eu, bineinteles, ma spal pe dinti, ce constat?!?, mai tinerii mei vecini de la 7, cred ca isi analizau reciproc caracteristicile morfologice si fiziologice ca sa constate deosebirile clar definite dintre cele doua categorii distincte, masculi si femele... cred ca faceau analiza asta... pe masina de spalat ca la un moment dat, cred ca el a fost mai curios sau mai nervos sa constate marile diferente, ca a trintit-o pe femeie atat de tare ca s-a auzit un zgomot de am crezut ca or sa cada peste mine cu tot cu tavan, dar si cu masina de spalat... pentru prima data in viata am strigat in sinea mea "vecine, vomita odata sa simt ca-i marti, nu-mi aduce tocmai azi o asa mare dezamagire in suflet"... ciudat, dar nu m-a auzit! :(
* am zis sa fac totusi o abstractie, e o pura intamplare, sigur e o marti ca oricare alta. asa ca m-am imbracat repede si hop la lift. cobor la parter cu tot cu "buna dimineatza"-n gura... cand?!?! nu era!!! doamna de serviciu nu se pregatea sa spele treptele de la intrare in scara, tragand nervos de o galeata rosie, asa cum a facut toata iarna la -15 grade de era sa cad de 84738493 de ori... probabil ca isi sarbatorea a 93-a aniversare... pentru asta are voie sa primeasca liber (scuze pentru vecinii cititori daca am intinerit-o, dar avem o relatie speciala, asa ca-mi permit)..... bun, deci nici ea nu era!?! super! deja incepusem sa-mi fac griji pentru restul intregii zile.
* ajung intr-un final la romana la doamna de la coloane sa cumpar, ca de obicei, activia... bineinteles, activia era si chiar o vedeam cum imi face cu ochiu din frigider, doamna?! NU... era la 3m in fata mea si in nici un caz nu isi atingea buzele in semn de respect, de prietenie sau de umilinta cu tanarul domn, din contra era mai mult o atingere ca o manifestare erotica in plina strada... atat de erotica incat mai avea putin si-l rupea de saracu domn in doua, se catarase frate pe el. bun, mi-am zis "ooook Cristina, fara activia azi" si mi-am vazut de drum mai departe, nepermitandu-mi sa-i deranjez.
inca incerc sa ma refac dupa o asa dureroasa schimbare. tocmai cand incepusem sa cred ca am cea mai monotona viata, martea, mi s-au schimbat toate convingerile... cu siguranta Bucurestiu este fooaaarte imprevizibil si ar fi trebuit totusi sa stiu asta dupa 2 ani jumate petrecuti impreuna :)
* m-am trezit de dimineata (la o ora neortodooxa bineinteles, 6:45 - ca marti e singura zi din viata mea care ma exploateaza la greu... ma face sa ma simt corporatista cu norma intreaga) si cand m-am dus sa ma spal pe fata, DEZAMAGIRE!!! :(( in loc sa-l aud pe vecinul de la 5 care de obicei martea isi vomita cu zgomot matele in timp ce eu, bineinteles, ma spal pe dinti, ce constat?!?, mai tinerii mei vecini de la 7, cred ca isi analizau reciproc caracteristicile morfologice si fiziologice ca sa constate deosebirile clar definite dintre cele doua categorii distincte, masculi si femele... cred ca faceau analiza asta... pe masina de spalat ca la un moment dat, cred ca el a fost mai curios sau mai nervos sa constate marile diferente, ca a trintit-o pe femeie atat de tare ca s-a auzit un zgomot de am crezut ca or sa cada peste mine cu tot cu tavan, dar si cu masina de spalat... pentru prima data in viata am strigat in sinea mea "vecine, vomita odata sa simt ca-i marti, nu-mi aduce tocmai azi o asa mare dezamagire in suflet"... ciudat, dar nu m-a auzit! :(
* am zis sa fac totusi o abstractie, e o pura intamplare, sigur e o marti ca oricare alta. asa ca m-am imbracat repede si hop la lift. cobor la parter cu tot cu "buna dimineatza"-n gura... cand?!?! nu era!!! doamna de serviciu nu se pregatea sa spele treptele de la intrare in scara, tragand nervos de o galeata rosie, asa cum a facut toata iarna la -15 grade de era sa cad de 84738493 de ori... probabil ca isi sarbatorea a 93-a aniversare... pentru asta are voie sa primeasca liber (scuze pentru vecinii cititori daca am intinerit-o, dar avem o relatie speciala, asa ca-mi permit)..... bun, deci nici ea nu era!?! super! deja incepusem sa-mi fac griji pentru restul intregii zile.
* ajung intr-un final la romana la doamna de la coloane sa cumpar, ca de obicei, activia... bineinteles, activia era si chiar o vedeam cum imi face cu ochiu din frigider, doamna?! NU... era la 3m in fata mea si in nici un caz nu isi atingea buzele in semn de respect, de prietenie sau de umilinta cu tanarul domn, din contra era mai mult o atingere ca o manifestare erotica in plina strada... atat de erotica incat mai avea putin si-l rupea de saracu domn in doua, se catarase frate pe el. bun, mi-am zis "ooook Cristina, fara activia azi" si mi-am vazut de drum mai departe, nepermitandu-mi sa-i deranjez.
inca incerc sa ma refac dupa o asa dureroasa schimbare. tocmai cand incepusem sa cred ca am cea mai monotona viata, martea, mi s-au schimbat toate convingerile... cu siguranta Bucurestiu este fooaaarte imprevizibil si ar fi trebuit totusi sa stiu asta dupa 2 ani jumate petrecuti impreuna :)
vineri, februarie 19, 2010
"AFI" sau A nu FI... in mall?!
domne' a fost taranca de la Calarasi la "mol". de cand s-a deschis AFI nu am reusit sa ajung decat abia ieri, asta pentru ca n-am deprinderi MALLuristice,in general?!...buuuun, si ca sa vezi, am ajuns la o concluzie: daca ai copil si vrei sa-l faci nevazut ca a devenit enervant, ia-l la AFI sa-l "innoiesti" si lasa-l pe undeva pe acolo, sigur se pierde si n-o sa mai auzi de el niciodata!
pe cuvant daca mi-a placut macar putin. pe langa faptul ca e lipsit de culoare si predomina o atmosfera rece, mai vin si oameni extrem de dubiosi.
pentru prima data am inteles de ce nu le place barbatilor sa mearga cu iubitele lor la cumparaturi. daca eu m-am speriat de ele, ce sa mai zic de ei saracii.
eram la zara si sondam ca orice domnisoara "new arrivals", cand aud un usor murmur pe care, mi-a fost greu sa-l ignor: "mamamaaa ce cute! wow ce cute! deci... nu pot sa cred... incredibil de cute! cel mai cute... iti imaginezi si niste skinny la asa ceva?!?... clar, cea mai cute combinatie!"... doua doamne discutau si analizau un... pantof. cum sa ai asa reactie? dumnezeule, am scuipat repede in san sa nu raman speriata pe viata si am fugit din loc sa nu se ia.
dragii mei domni, va inteleg amarul. stiu cat suferiti cand "ea" are chef de cumparaturi la mall... stiu de ce aveti stari de spasme, ochii dati peste cap si miliarde de cruci facute cu limba-n gura, ca agonia sa nu se prelungeasca pana la inchderea mall-ului. fac front comun cu voi. femeile ma sperie pana si pe mine! paradoxal, stiu!
oricum, in barca asta suntem o majoritate grav afectata de replici pitigaiate gen: "hai la cumparaturi cu mine", daaaar pentru ca niciodata nu mi-a placut sa fac diferente iata ca prezint si minoritatea situata la polul exact opus...
...in acelasi mall -> magazin de lenjerie intima. in timp ce ma indreptam spre casa sa platesc, dupa ce am petrecut maxim 2 secunde in luarea deciziei si selectarea celor doua obiecte vestimentare, trec pe langa un el si o ea care discutau despre o pereche de chiloti verzi:
el: "nu stiu draga ce sa zic, nu par comozi"
ea: "nu par, dar crede-ma ca sunt... stii ca am asa si pe alb"
el: "stii ca nu-mi plac aia pe alb ca au dantela aia aiurea in fata.cum te inchei la blugi?"
ea: "uite draga, pune mana mai bine pe ei sa vezi ca astia verzi sunt chiar dintr-un material bun... deeeeesiii...aia negri parca au alta textura" (si se indreapta maxim 4 cm spre stanga sa ii arate lui..... cand ce aud?!?!}
el: "hei, unde fugi?! nu uita ca am venit impreuna la cumparaturi"...
dumnezeule mare!!! decat un barbat pe stilu' "Fetelea", ca cel din dialogul anterior, prefer mai bine sa raman fata batrana toata viata.
colac peste pupaza, nu mai clac in viata mea in AFI ala...pe langa faptu' ca imi persecutez urechile cu fel si fel de discutii cretine, nici nu-mi place cum arata si e si departe de porumbul autostradal ce se chinuie sa bata in geamul meu de la etajul 6, adica unde locuiesc mai nou....
asa caaa... pe data viitoare...ma inclin :)
pe cuvant daca mi-a placut macar putin. pe langa faptul ca e lipsit de culoare si predomina o atmosfera rece, mai vin si oameni extrem de dubiosi.
pentru prima data am inteles de ce nu le place barbatilor sa mearga cu iubitele lor la cumparaturi. daca eu m-am speriat de ele, ce sa mai zic de ei saracii.
eram la zara si sondam ca orice domnisoara "new arrivals", cand aud un usor murmur pe care, mi-a fost greu sa-l ignor: "mamamaaa ce cute! wow ce cute! deci... nu pot sa cred... incredibil de cute! cel mai cute... iti imaginezi si niste skinny la asa ceva?!?... clar, cea mai cute combinatie!"... doua doamne discutau si analizau un... pantof. cum sa ai asa reactie? dumnezeule, am scuipat repede in san sa nu raman speriata pe viata si am fugit din loc sa nu se ia.
dragii mei domni, va inteleg amarul. stiu cat suferiti cand "ea" are chef de cumparaturi la mall... stiu de ce aveti stari de spasme, ochii dati peste cap si miliarde de cruci facute cu limba-n gura, ca agonia sa nu se prelungeasca pana la inchderea mall-ului. fac front comun cu voi. femeile ma sperie pana si pe mine! paradoxal, stiu!
oricum, in barca asta suntem o majoritate grav afectata de replici pitigaiate gen: "hai la cumparaturi cu mine", daaaar pentru ca niciodata nu mi-a placut sa fac diferente iata ca prezint si minoritatea situata la polul exact opus...
...in acelasi mall -> magazin de lenjerie intima. in timp ce ma indreptam spre casa sa platesc, dupa ce am petrecut maxim 2 secunde in luarea deciziei si selectarea celor doua obiecte vestimentare, trec pe langa un el si o ea care discutau despre o pereche de chiloti verzi:
el: "nu stiu draga ce sa zic, nu par comozi"
ea: "nu par, dar crede-ma ca sunt... stii ca am asa si pe alb"
el: "stii ca nu-mi plac aia pe alb ca au dantela aia aiurea in fata.cum te inchei la blugi?"
ea: "uite draga, pune mana mai bine pe ei sa vezi ca astia verzi sunt chiar dintr-un material bun... deeeeesiii...aia negri parca au alta textura" (si se indreapta maxim 4 cm spre stanga sa ii arate lui..... cand ce aud?!?!}
el: "hei, unde fugi?! nu uita ca am venit impreuna la cumparaturi"...
dumnezeule mare!!! decat un barbat pe stilu' "Fetelea", ca cel din dialogul anterior, prefer mai bine sa raman fata batrana toata viata.
colac peste pupaza, nu mai clac in viata mea in AFI ala...pe langa faptu' ca imi persecutez urechile cu fel si fel de discutii cretine, nici nu-mi place cum arata si e si departe de porumbul autostradal ce se chinuie sa bata in geamul meu de la etajul 6, adica unde locuiesc mai nou....
asa caaa... pe data viitoare...ma inclin :)
joi, februarie 11, 2010
spiral rose!
nici nu stiu cum sa incep... sunt atat de "afectata" ,in sensul bun, evident, de ceea ce s-a intamplat incat simt ca abia in gasesc cuvintele. nu sunt genul care sa foloseasca cuvinte alese ca sa exprim ce mi s-a intamplat sau mai stiu eu ce alte lucruri, eu scriu fix cum gandesc... fara cuvinte pompoase sau luate din dex... cred ca se intampla asta si pentru ca n-am fost o eleva care a excelat la limba si literatura romana. doamna Stancu, diriginta din a 5-a pana in a 8-a nu ma scotea din 7 si 8, ar fi o idee buna sa-mi citeasca blogu' sa vada ca am evoluat ceva la materia ei... ma rog, zic eu asta!
bun, dar ne departam de la subiect! mai in gluma mai in serios se pare ca a facut-o... un tanar domn, capabil de altfel a decis sa-si inmulteasca postarile cu inca un subiect in plus, in care ma regasesc mai mult sau mai putin.
nu stiam ca firea mea directa poate "provoca" un creier si 10 degete sa scrie atat de frumos. credeam ca "aroma" mea nu aduce cuiva, decat placerea de a se scobi in nas si a scuipa pe strada, de a vb urat, aduce placerea de a mi se adresa cu « fa ! », sa-mi inchida telefonu’ in nas, sau sa-mi faca "complimente" gen: "retardata", "distrusa", "grasa" sau "necivilizata"....
departe de mine gandu' sa-mi trasform postarea de azi intr-o poveste lacrimogena, vreau doar sa-mi exprim astfel recunostinta si faptul ca am ramas profund impresionata cand am citit C.B.
multumesc Cristian si raman la aceeasi parere, mami ar fi incantata sa-ti faca o negresa cu alune :)
joi, februarie 04, 2010
"planuri de viitor"
si uite cum oficial, sunt cu capu'! nici nu m-am trezit bine si primul lucru pe care am inceput sa-l fac a fost sa ma uit la rochii de mireasa ca m-a trezit mama cu un sms: "gata ai terminat sesiunea... cand te mariti?!?!"...
o fi vreo problema asta?! de cand ma bate mama la cap sa ma marit observ ca iau atitudine fara sa-mi dau seama :))... i-am spus femeii ca am planuri mari, sa plec 1 an sa sodez viata prin "strainataturi", sa-mi testez capacitatea de rezistenta printre necunoscuti, sa mai fac 1 an suplimentar de facultate si dupa aia sa revin la master, si mi-a zis doua replici "mamoase" care evident m-au facut sa ma razgandesc serios: "Cristino, numai mama sa nu fi!" si "Inima mea de mama vrea ca tu sa te mariti!"...
cu prima sa zicem ca as putea sa o impac... gata! nu mai plec.. singura la parinti, stau aici... sa-i ajut la "batranete" :)), dar cu a doua, imi pare rau, dar va trebui sa o cam dezamagesc... oricat de mult as cauta rochii de mireasa, nu e nici un "pinguin" liber pentru un asemenea pas important!
mai ramane sa-mi spuna ca vrea si nepoti in maxim 2 ani! adevaru' e ca a incercat ea ceva si mi-a zis "mi-ar placea sa fii o mama tanara, asa pentru copiii tai" /:)... ce ma fac cu ea?! straniu e, ca ea chiar vorbeste serios, nu se incurca...si daca aduce constant discutia la acelasi subiect e clar ca are un scop perfect stabilit.
nu stiu ce sa zic!?! mai am pana sa fac un asemenea pas important, pana o sa constat ca viata mea e perfect aranjata, din toate punctele de vedere, si excelent antrenata pentru un pas asa de important... doar ca momentan, am parte de "morale" inutile care incep sa devina usor stresante pentru mine si putin alarmante, pentru mama!
trag aer in piept, autosugestionez o karma buna si izbandesc... nu-i panica!
pana la urmatoare discutie de gen, supravietuiesc, sper ca si dupa! :)
o fi vreo problema asta?! de cand ma bate mama la cap sa ma marit observ ca iau atitudine fara sa-mi dau seama :))... i-am spus femeii ca am planuri mari, sa plec 1 an sa sodez viata prin "strainataturi", sa-mi testez capacitatea de rezistenta printre necunoscuti, sa mai fac 1 an suplimentar de facultate si dupa aia sa revin la master, si mi-a zis doua replici "mamoase" care evident m-au facut sa ma razgandesc serios: "Cristino, numai mama sa nu fi!" si "Inima mea de mama vrea ca tu sa te mariti!"...
cu prima sa zicem ca as putea sa o impac... gata! nu mai plec.. singura la parinti, stau aici... sa-i ajut la "batranete" :)), dar cu a doua, imi pare rau, dar va trebui sa o cam dezamagesc... oricat de mult as cauta rochii de mireasa, nu e nici un "pinguin" liber pentru un asemenea pas important!
mai ramane sa-mi spuna ca vrea si nepoti in maxim 2 ani! adevaru' e ca a incercat ea ceva si mi-a zis "mi-ar placea sa fii o mama tanara, asa pentru copiii tai" /:)... ce ma fac cu ea?! straniu e, ca ea chiar vorbeste serios, nu se incurca...si daca aduce constant discutia la acelasi subiect e clar ca are un scop perfect stabilit.
nu stiu ce sa zic!?! mai am pana sa fac un asemenea pas important, pana o sa constat ca viata mea e perfect aranjata, din toate punctele de vedere, si excelent antrenata pentru un pas asa de important... doar ca momentan, am parte de "morale" inutile care incep sa devina usor stresante pentru mine si putin alarmante, pentru mama!
trag aer in piept, autosugestionez o karma buna si izbandesc... nu-i panica!
pana la urmatoare discutie de gen, supravietuiesc, sper ca si dupa! :)
sâmbătă, ianuarie 30, 2010
nu stiu!
a trecut ceva vreme de cand nu mi-am mai miscat degetele in foloase blogoristice si nu stiu de ce tocmai azi mi-am amintit asta... habar n-am de ce! poate ca n-am ce face si ca n-am lumina in sufragerie. in general daca nu ma apuc sa fac o treaba cand imi amintesc,o lasa balta o perioada la fel sau poate chiar mai mare de timp. asa ca nah, am zis sa scriu ceva asa.... sa fie! sa vad si eu ce pot sa scot dintr-un... nimic :).
n-am nici un obiectiv; adica nu intentionez sa scriu despre ceva anume... sunt la final de sesiune si cred ca si la final de chef... imi miroase a orice, de la sarmale pana la eclere si nachos, dar in nici un caz a invatat... nici macar n-am chef sa invat, mi-e lene... in schimb mi-ar regasit vechea placere despre care ar fii o idee sa zic ceva :D
***m-am reindragostit de Expirat! incetasem sa mai merg acolo de vreo 7 luni asa, daca's provinciala si vara am alergie la Bucuresti, n-am putut sa-mi satisfac placerea. dar de ceva vreme incerc sa-mi reintru-n ritm... si nu mai ratez nici o vineri... aseara a fost fantastic... superb! fara cuvinte, chiar!
*am redescoperit placerea de a socializa, poate peste limita admisa, si e atat de frumos... ador sa cunosc oameni noi, idei noi, zambete noi...
*ador mainile fine, din aglomeratie cand merg la baie si loviturile accidentale in ochi, dar cu pipicii aferenti, "sa treaca!" :)
* si nu in ultimul rand lumea care nu te catalogheaza din prima, nu te judeca dupa cum arati si cei care stiu sa aprecieze un zambet frumos si o privire simpatica.
nu stiu ce sa mai spun... stiu ca risc sa fie cea mai lamentabila postare a mea, dar nah,imi asum riscu'! simteam nevoia sa fac un share de placeri! si cine stie poate se mai gaseste cineva care ar vrea sa expeprimenteze aceleasi lucruri ca si mine :)
ma inclin!
n-am nici un obiectiv; adica nu intentionez sa scriu despre ceva anume... sunt la final de sesiune si cred ca si la final de chef... imi miroase a orice, de la sarmale pana la eclere si nachos, dar in nici un caz a invatat... nici macar n-am chef sa invat, mi-e lene... in schimb mi-ar regasit vechea placere despre care ar fii o idee sa zic ceva :D
***m-am reindragostit de Expirat! incetasem sa mai merg acolo de vreo 7 luni asa, daca's provinciala si vara am alergie la Bucuresti, n-am putut sa-mi satisfac placerea. dar de ceva vreme incerc sa-mi reintru-n ritm... si nu mai ratez nici o vineri... aseara a fost fantastic... superb! fara cuvinte, chiar!
*am redescoperit placerea de a socializa, poate peste limita admisa, si e atat de frumos... ador sa cunosc oameni noi, idei noi, zambete noi...
*ador mainile fine, din aglomeratie cand merg la baie si loviturile accidentale in ochi, dar cu pipicii aferenti, "sa treaca!" :)
* si nu in ultimul rand lumea care nu te catalogheaza din prima, nu te judeca dupa cum arati si cei care stiu sa aprecieze un zambet frumos si o privire simpatica.
nu stiu ce sa mai spun... stiu ca risc sa fie cea mai lamentabila postare a mea, dar nah,imi asum riscu'! simteam nevoia sa fac un share de placeri! si cine stie poate se mai gaseste cineva care ar vrea sa expeprimenteze aceleasi lucruri ca si mine :)
ma inclin!
joi, ianuarie 14, 2010
sleepless!!!!
"ia uite Geo, baga Cris un post acuma, mama mama!", doar ce a exclamat Anca :)
imi pare rau sa o dezamajesc, dar nu stiu de ce.. azi nu ma simt inzestrata deloc, cu nimic. ma simt la final de putere, de rezistenta. asa sunt mereu inainte de sesiune pt ca nu ma invrednicesc niciodata sa-mi fac proiectele la timp sa nu le mai las sa se aglomereze, dar nah... sunt om!!!.. si oamenii sunt slabi si rari sunt aia care isi respecta "socoteala de acasa".
de 2 saptamani, nu mai dorm decat 4h pe noapte, uit sa mananc si am inceput sa exagerez cu cafeaua! am ajuns in standiul ingrijorator de a o bea pentru ca trebuie, nu pentru ca imi face placere (ca mie chiar imi facea placere sa o beau, dar de cand cu tensiunea 10 s-au schimbat lucrurile); oricum stadiu' poate fi controlat, m-am gandit mai bine... nu-i paica, nu-mi plesneste inima curand! :)...
azi,joi... ultimile doua proiecte din saptamana asta... am plecat de dimineata sa le predau si am observat ca de cand mi-am invins teama de metrou am o stare relaxata fara sa imi inclestez dintii si sa invoc toate spiritele pozitive sa ma ajute sa ajung cu bine la destinatie, imi permit sa analizez oamenii si tot ce se intampla in jurul meu... macar asta m-a relaxat azi.
am nevoie de ceva... ceva care sa ma aduca la viata!!! nu stiu de ce ma lamentez?!?! ca, personal, ma consider o domnisoara puternica ce nu se lasa doborata de "lucruri de facut", dar uite cum uneoooori tot universul ti se ravaseste doar cu 4 materii... trist, dar mergem mai departe. trebuie!
p.s. imi pare rau ca poate transmit statea mea, momentan trista, dar, deh.. am blog :)) si se presupune ca aici se posteaza toate trairile interioare si exterioare... comming soon cu forte noi! ai suer! :))
joi, ianuarie 07, 2010
betadina cu... efect!
nu stiu de ce, dar in ultima perioada, am o placere bolnava de a ma face de rahat in orice situatie; ciudat, cu buna stiinta..
iata ca, nici azi nu ma abat de la regula si cu propriile-mi maini redactez "actul" oficial ce-mi va determina dusmanii sa consume topuri intregi de hartie pentru a publica o asemenea situatie... cacacioasa ( suna mai bine, decat "de cacat" -> parere strict personala)
recunosc, nu-s eu tocmai diva divelor, care fara par netezit cu ser de stralucire si cu crema de fata cu factor de protectie, nu iese din casa, dar nici ca mine nu-i bine.
sa va povestesc...
de ceva timp ma lupt vitejeste cu o afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, ce nu vrea sa-mi dea pace deloc... exact! ati inteles! am CO-ŞURI!!! trist, dar asta-i viata, cruda si grea.
bun, ca orice domnisoara, exasperata de situatie, am incercat orice, de la unguente speciale, pana la tamponari serioase cu.. pipi :)) rezultatul?!?! acelasi, uneori, parca cu o cantitate triplata.
ei bine, de vreo 5-6 zile asa, estimativ, prospectand intens piata tampeniilor folosite de femei pentru a-si reabilita infatisarea, am descoperit... betadina - o solutie folosita la dezinfectare, prin spitale. sa zicem ca ramasese singura neexperimentata.
mandra de mine si in acelasi timp cu ochii inlacrimati de emotie, simteam cum am in maini solutia tuturor problemelor faciale... m-am dat zi si noapte atat de mult incat uitam ca o mai am pe fata, devenise "parte din mine"... (bun, asta a fost o mini paranteza, sa fie mai usoara alunecarea spre ideea principala a postului)
ziele trecute, imi iau masina imputita si o duc la spalatoria mea preferata (adevaru' e ca s-a intamplat sa fie imputita, ca spal masina acolo chiar daca luceste de curatenie)!!! de ce spalatorie preferata?!?! datorita tanarului domn care inspecteaza activitatea cu o asa mare seriozitate incat, chiar daca umfla cu pompa camere de cauciucuri pentru biciclete ar fi fost la fel de devotat... ce sa zic!? o splendoare de domn cu o atitudine gen, nu stiu "dezordine ordonata"... va imaginati voi!
asteptand ca orice client obisnuit la coada ( avand in vedere ca sunt..client obisnuit) vad cum tanarul domn imi face semne "disperate" (numai in mintea mea bolnava) sa bag masina la spalat. deja in imaginatia mea erau tot felul de scheme de impresionare si atragere a atentiei cand urma sa cobor din masina gen: "topaie-pe-ciment-in-sus-si-n-jos-pana-transpiri" sau "tavaleste-te-pe-loc-pana-te-ia-ameteala-si-iti-vine-rau"... subit, renunt la ele si aleg varianta c) mersul de diva cu scuturari lascive ale podoabei capilare. zis si facut... am coborat usor, mi-am luat mersul leganat si m-am indreptat spre tanarul domn care ma astepta deja cu bonul in mana.
timida si zambitoare ii intind banii sa facem schimbul, dar din pacate nu primeam nici un fel de reactie din partea lui. privirea ii era concentrata strict pe fruntea si barbria mea. vedeam cum dintr-o data colturile gurii lui incepeau sa se ridice considerabil, si nu intelegeam de ce.
imi ia repede banii si pleaca... mi-am zis gata... "l-am dat pe spate.. mi-a zambit, nu-i chiar orice lucru".
in timp ce masina era plina de spuma imi arunc privirea in geamurile proaspat sterse ale unei alte masini alaturate, sa-mi retusez infatisarea poate poate il mai vad... cand?!?!?!?!?!?!?!?! ce constat?!?!?!?!!? dar ce constat?!?!?!?! aveam betadina pe fata cu tot cu urmele ei maronii. zici ca eram pictata cu... cacaO!!! ce sa folosesc saliva sa le sterg?!, betadina n-are un gust tocmai placut, asa ca am trecut la solutia in caz de urgenta: zapada! noroc ca inca mai existau urme prin apropiere si am putut sa-o intind uniform pe toata fata... venisem direct de la solar sa-mi spal masina! sunt o tembela... noroc ca n-a mai iesit tanarul pana am plecat ca nu stiu cum ma descurcam...
asa ca, iata povestea unei tinere domnisoare care nu ezita nici un moment sa-si aminteasca si sa aminteasca si altora ce bine se descurca in a se face de ras constant, dar care nu are nici un fel de remuscare.... daca n-ar fi facut-o de unde subiecte pt blog? a? :))
iata ca, nici azi nu ma abat de la regula si cu propriile-mi maini redactez "actul" oficial ce-mi va determina dusmanii sa consume topuri intregi de hartie pentru a publica o asemenea situatie... cacacioasa ( suna mai bine, decat "de cacat" -> parere strict personala)
recunosc, nu-s eu tocmai diva divelor, care fara par netezit cu ser de stralucire si cu crema de fata cu factor de protectie, nu iese din casa, dar nici ca mine nu-i bine.
sa va povestesc...
de ceva timp ma lupt vitejeste cu o afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, ce nu vrea sa-mi dea pace deloc... exact! ati inteles! am CO-ŞURI!!! trist, dar asta-i viata, cruda si grea.
bun, ca orice domnisoara, exasperata de situatie, am incercat orice, de la unguente speciale, pana la tamponari serioase cu.. pipi :)) rezultatul?!?! acelasi, uneori, parca cu o cantitate triplata.
ei bine, de vreo 5-6 zile asa, estimativ, prospectand intens piata tampeniilor folosite de femei pentru a-si reabilita infatisarea, am descoperit... betadina - o solutie folosita la dezinfectare, prin spitale. sa zicem ca ramasese singura neexperimentata.
mandra de mine si in acelasi timp cu ochii inlacrimati de emotie, simteam cum am in maini solutia tuturor problemelor faciale... m-am dat zi si noapte atat de mult incat uitam ca o mai am pe fata, devenise "parte din mine"... (bun, asta a fost o mini paranteza, sa fie mai usoara alunecarea spre ideea principala a postului)
ziele trecute, imi iau masina imputita si o duc la spalatoria mea preferata (adevaru' e ca s-a intamplat sa fie imputita, ca spal masina acolo chiar daca luceste de curatenie)!!! de ce spalatorie preferata?!?! datorita tanarului domn care inspecteaza activitatea cu o asa mare seriozitate incat, chiar daca umfla cu pompa camere de cauciucuri pentru biciclete ar fi fost la fel de devotat... ce sa zic!? o splendoare de domn cu o atitudine gen, nu stiu "dezordine ordonata"... va imaginati voi!
asteptand ca orice client obisnuit la coada ( avand in vedere ca sunt..client obisnuit) vad cum tanarul domn imi face semne "disperate" (numai in mintea mea bolnava) sa bag masina la spalat. deja in imaginatia mea erau tot felul de scheme de impresionare si atragere a atentiei cand urma sa cobor din masina gen: "topaie-pe-ciment-in-sus-si-n-jos-pana-transpiri" sau "tavaleste-te-pe-loc-pana-te-ia-ameteala-si-iti-vine-rau"... subit, renunt la ele si aleg varianta c) mersul de diva cu scuturari lascive ale podoabei capilare. zis si facut... am coborat usor, mi-am luat mersul leganat si m-am indreptat spre tanarul domn care ma astepta deja cu bonul in mana.
timida si zambitoare ii intind banii sa facem schimbul, dar din pacate nu primeam nici un fel de reactie din partea lui. privirea ii era concentrata strict pe fruntea si barbria mea. vedeam cum dintr-o data colturile gurii lui incepeau sa se ridice considerabil, si nu intelegeam de ce.
imi ia repede banii si pleaca... mi-am zis gata... "l-am dat pe spate.. mi-a zambit, nu-i chiar orice lucru".
in timp ce masina era plina de spuma imi arunc privirea in geamurile proaspat sterse ale unei alte masini alaturate, sa-mi retusez infatisarea poate poate il mai vad... cand?!?!?!?!?!?!?!?! ce constat?!?!?!?!!? dar ce constat?!?!?!?! aveam betadina pe fata cu tot cu urmele ei maronii. zici ca eram pictata cu... cacaO!!! ce sa folosesc saliva sa le sterg?!, betadina n-are un gust tocmai placut, asa ca am trecut la solutia in caz de urgenta: zapada! noroc ca inca mai existau urme prin apropiere si am putut sa-o intind uniform pe toata fata... venisem direct de la solar sa-mi spal masina! sunt o tembela... noroc ca n-a mai iesit tanarul pana am plecat ca nu stiu cum ma descurcam...
asa ca, iata povestea unei tinere domnisoare care nu ezita nici un moment sa-si aminteasca si sa aminteasca si altora ce bine se descurca in a se face de ras constant, dar care nu are nici un fel de remuscare.... daca n-ar fi facut-o de unde subiecte pt blog? a? :))
luni, ianuarie 04, 2010
En garde!
si uite cum incep eu anul cu o rafuiala pe cinste, in loc sa ma enerveze zapada de afara si implicit mocirla creata cu "ajutorul" ei, ma stresez cu existenta unui individ cu ochelari pe nas care nu face nimic altceva decat sa "cotrobaiasca" prin repartitoarele tuturor locuitorilor nevinovati ai blocului N11 si sa exagereze cu "functia" impunatoare si dificila pe care o poseda.
oficial, declar conflict deschis cu domnul administrator!!!!!
pe langa faptul ca este extrem de bagaret, mai are si comentarii nepotrivite si impertinente care nu-si au rostul.
acum ceva vreme eram cu Anca linistite in bucatarie; doar ce facusem o minunatie de omleta cu cashcava, kaiser si rosii... fiecare avea cutia ei de pfanner (una de mere alta de portocale).. inaugurasem si borcanul cu muraturi de la mamaitza... ce sa mai, se vedea clar ca eram la "cura"... curatenie in casa, mirosea frumos a Zen... cand "cioc cioc"! cin' sa fie?! cin' sa fie?!...dl administrator - venise sa citeasca repartitoarele!!! intra stingher pe hol (ca sa nu mai comentez ca intra si incaltat de fiecare data), trage aer in piept (cred ca uitase cum miroase a omleta, ca vorba aia, s-a facut 0,65 lei ou') intra in bucatarie (ochii ii erau atintiti spre borcanu' cu muraturi si implicit spre masa deloc saraca, doar eram in toiul ospatzului noi) si ca sa nu-si arate frustrarea, ca banii stau mai bine legati in batista sub salteaua din dormitor unde caloriferul este inchis de ceva ani buni, exclameaza:
"- Vai, cum miroase la voi, daca eram gravida, avortam!!!!"..... exact in secunda doi eram gata sa-mi sacrific farfuria cu omleta si cu ketchup arucandu-i-o exact in fata. deja imi imaginam cum i se prelingeau ouale pe fata si cum incerca disperat sa mai apuce o bucata cat de mica sa-si satisfaca pofta greu de potolit.
peste ceva vreme, ajungem la administratie sa platim....suma: aproximativ 400 lei, deloc mult in opinia noastra, avand in vedere ca a fost o iarna cu zapada si noi suntem niste friguroase de fel...
dl administrator incepe: "vai de mine ce suma mare,mai fetelor nu aveti simtul opririi, de ce consumati atat de mult?"/:) - poate pentru ca nu ne consideram casa iglu si ca ne place caldura si ca... putem plati 400 lei pe luna sa traim in conditii decente??????????
in timp ce ii auzeam morala inutila,vine o vecina cu fular, geaca groasa, caciula de blana, vesta de lana, sosete de lana si manusi.... doar ce iesise din casa ca sa-si plateasca intretinerea... dl administrator ce zice: "uite cine stie ce inseamna economia, nu ca altii care stau in sauna!"
moooaaaaaaa, cum sa nu-ti vina sa il strangi de gat?? cum sa nu iti vina sa-i apuci mana la usa de la lift sau cum sa nu il incui pe veci in ghena????
e cel mai imposibil om din lume,pe cuvant, exact acum e in casa, citeste repartitoru'la dormitor: "541 - mai fetelor, cam mult ma, cam mult!" (am incheiat citatu')...
cat de curant o sa ne certam direct,presimt, dar nu ma lasa Geo ca cica nu-i frumos, dar trebuie sa-mi exprim opinia cumva!!! poate pun o galeata cu apa si cand intra la noi in casa sa-i fac o surpriza... vedem!!!
oficial, declar conflict deschis cu domnul administrator!!!!!
pe langa faptul ca este extrem de bagaret, mai are si comentarii nepotrivite si impertinente care nu-si au rostul.
acum ceva vreme eram cu Anca linistite in bucatarie; doar ce facusem o minunatie de omleta cu cashcava, kaiser si rosii... fiecare avea cutia ei de pfanner (una de mere alta de portocale).. inaugurasem si borcanul cu muraturi de la mamaitza... ce sa mai, se vedea clar ca eram la "cura"... curatenie in casa, mirosea frumos a Zen... cand "cioc cioc"! cin' sa fie?! cin' sa fie?!...dl administrator - venise sa citeasca repartitoarele!!! intra stingher pe hol (ca sa nu mai comentez ca intra si incaltat de fiecare data), trage aer in piept (cred ca uitase cum miroase a omleta, ca vorba aia, s-a facut 0,65 lei ou') intra in bucatarie (ochii ii erau atintiti spre borcanu' cu muraturi si implicit spre masa deloc saraca, doar eram in toiul ospatzului noi) si ca sa nu-si arate frustrarea, ca banii stau mai bine legati in batista sub salteaua din dormitor unde caloriferul este inchis de ceva ani buni, exclameaza:
"- Vai, cum miroase la voi, daca eram gravida, avortam!!!!"..... exact in secunda doi eram gata sa-mi sacrific farfuria cu omleta si cu ketchup arucandu-i-o exact in fata. deja imi imaginam cum i se prelingeau ouale pe fata si cum incerca disperat sa mai apuce o bucata cat de mica sa-si satisfaca pofta greu de potolit.
peste ceva vreme, ajungem la administratie sa platim....suma: aproximativ 400 lei, deloc mult in opinia noastra, avand in vedere ca a fost o iarna cu zapada si noi suntem niste friguroase de fel...
dl administrator incepe: "vai de mine ce suma mare,mai fetelor nu aveti simtul opririi, de ce consumati atat de mult?"/:) - poate pentru ca nu ne consideram casa iglu si ca ne place caldura si ca... putem plati 400 lei pe luna sa traim in conditii decente??????????
in timp ce ii auzeam morala inutila,vine o vecina cu fular, geaca groasa, caciula de blana, vesta de lana, sosete de lana si manusi.... doar ce iesise din casa ca sa-si plateasca intretinerea... dl administrator ce zice: "uite cine stie ce inseamna economia, nu ca altii care stau in sauna!"
moooaaaaaaa, cum sa nu-ti vina sa il strangi de gat?? cum sa nu iti vina sa-i apuci mana la usa de la lift sau cum sa nu il incui pe veci in ghena????
e cel mai imposibil om din lume,pe cuvant, exact acum e in casa, citeste repartitoru'la dormitor: "541 - mai fetelor, cam mult ma, cam mult!" (am incheiat citatu')...
cat de curant o sa ne certam direct,presimt, dar nu ma lasa Geo ca cica nu-i frumos, dar trebuie sa-mi exprim opinia cumva!!! poate pun o galeata cu apa si cand intra la noi in casa sa-i fac o surpriza... vedem!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)